Şi bate multe şi net.Ion al Glanetaşului a existat, după cum spunea Rebreanu. Ion a existat şi-n varianta feminină, după cum spun eu. Ion feminin a fost o femeie frumoasă (după cum reiese şi din poză) şi-a iubit la vremea ei chiar un Ion, fumos şi aproape la fel de înalt ca bradul, numai că, după dragostea nebună, a urmat dragostea de avere şi Ionul feminin l-a lăsat pe cel masculin şi s-a măritat cu altul. Nici Ion nu s-a lăsat mai prejos, s-a-nsurat şi el cu alta şi-au trăit fericiţi, până când Ionului feminin i s-au redeschis aortele după vechea iubire şi cum a făcut, cum a dres (ştiu cum, dar n-am cuvinte decente) că şi lui Ion i s-au reaprins. Ion şi-a lăsat femeia şi copila, Ionul feminin şi-a luat copila ei şi s-au mutat fericiţi, într-o nouă casă, dar nici părăsiţi nu s-au lăsat mai prejos, de ambiţie sau pentru a le face în ciudă celorlalţi doi, s-au împreunat şi ei.Doar că Ionului feminin îi umblă naiba-n inimă şi se clupă iar cu primul soţ. Cuplare, decuplare, mai ceva decât vagoanele CFR, până au ajuns să petreacă, conform actelor vreo 40 de ani împreună, conform realităţii vreo 30. Nici ultima despărţire, cea de pe urmă, nu i-a prins împreună, deşi trecuseră amândoi de 70 de ani, de viaţă, pe el l-a luat madam cosaşa de acasă, în timp ce ea era plecată după dude, peste occeane, ţări şi deşerturi.
Dacă aş fi bărbat, mi-aş strica mândreţe de ... ca să le... pe toate babele mironosiţe, care se dau femei uminţi şi stau toată ziua şi judecă pe altele.
