Şi bate multe şi net.Ion al Glanetaşului a existat, după cum spunea Rebreanu. Ion a existat şi-n varianta feminină, după cum spun eu. Ion feminin a fost o femeie frumoasă (după cum reiese şi din poză) şi-a iubit la vremea ei chiar un Ion, fumos şi aproape la fel de înalt ca bradul, numai că, după dragostea nebună, a urmat dragostea de avere şi Ionul feminin l-a lăsat pe cel masculin şi s-a măritat cu altul. Nici Ion nu s-a lăsat mai prejos, s-a-nsurat şi el cu alta şi-au trăit fericiţi, până când Ionului feminin i s-au redeschis aortele după vechea iubire şi cum a făcut, cum a dres (ştiu cum, dar n-am cuvinte decente) că şi lui Ion i s-au reaprins. Ion şi-a lăsat femeia şi copila, Ionul feminin şi-a luat copila ei şi s-au mutat fericiţi, într-o nouă casă, dar nici părăsiţi nu s-au lăsat mai prejos, de ambiţie sau pentru a le face în ciudă celorlalţi doi, s-au împreunat şi ei.
vineri, 22 iulie 2011
Viaţa bate romanul
Şi bate multe şi net.Ion al Glanetaşului a existat, după cum spunea Rebreanu. Ion a existat şi-n varianta feminină, după cum spun eu. Ion feminin a fost o femeie frumoasă (după cum reiese şi din poză) şi-a iubit la vremea ei chiar un Ion, fumos şi aproape la fel de înalt ca bradul, numai că, după dragostea nebună, a urmat dragostea de avere şi Ionul feminin l-a lăsat pe cel masculin şi s-a măritat cu altul. Nici Ion nu s-a lăsat mai prejos, s-a-nsurat şi el cu alta şi-au trăit fericiţi, până când Ionului feminin i s-au redeschis aortele după vechea iubire şi cum a făcut, cum a dres (ştiu cum, dar n-am cuvinte decente) că şi lui Ion i s-au reaprins. Ion şi-a lăsat femeia şi copila, Ionul feminin şi-a luat copila ei şi s-au mutat fericiţi, într-o nouă casă, dar nici părăsiţi nu s-au lăsat mai prejos, de ambiţie sau pentru a le face în ciudă celorlalţi doi, s-au împreunat şi ei.joi, 21 iulie 2011
Promit că-ncerc să nu mai fac
Recunosc, tot caut prin memorie şi încă n-am ajuns în adâncuri, din ziua în care Cris-Mary a povestit cu mult curaj, despre ruşinea ei.
Mi-adusei aminte, de seara în care, din motive de altă ruşine, ne scăparăm pe noi cu doar 10 metri până acasă (şi nu, nu aveam 5 ani, ci puţin până în 18- observaţi că vorbesc la plural, fuserăm trei).
Mi-adusei aminte, de cele câteva dăţi, când era să plec de acasă fără anumite obiecte vestimentare, dar nu fu o ruşine prea mare, că realizai şi eu faţă de mine, nu mă ruşinez.
Şi-apoi gândindu-mă, gândindu-mă, azi o făcui, ieşii din casă, pe la 14:25 , fără să ştiu că afară vântul bătea, cum ar spune cântecul, dar fără să mă strângă cineva în braţe, cum spun eu.
Mi-adusei aminte, de seara în care, din motive de altă ruşine, ne scăparăm pe noi cu doar 10 metri până acasă (şi nu, nu aveam 5 ani, ci puţin până în 18- observaţi că vorbesc la plural, fuserăm trei).
Mi-adusei aminte, de cele câteva dăţi, când era să plec de acasă fără anumite obiecte vestimentare, dar nu fu o ruşine prea mare, că realizai şi eu faţă de mine, nu mă ruşinez.
Şi-apoi gândindu-mă, gândindu-mă, azi o făcui, ieşii din casă, pe la 14:25 , fără să ştiu că afară vântul bătea, cum ar spune cântecul, dar fără să mă strângă cineva în braţe, cum spun eu.
Cu o condiţie
Prefer aerul conđiţionat, condiţionat de o condiţie: să dau din mână, de la stânga la dreapta şi invers.Răspunsuri potrivite
Când am fost la peşte, acum ceva vreme, am prins...
un răsărit de Soare, nişte aterizări de păsări, o piele mai colorată, oboseală, nişte peşte (de fapt am avut onoarea să prind chiar prima) şi mult râs.
Tovarăşa mea de pescuit a fost copila fantastică (poate oi pune şi poze cu ea în acţiune), aşadar râsul a fost nelipsit. Bonus sfaturile despre şi mai ales cum trebuie să pescuiesc.
La un moment dat auzim cuvântul acela, ce rezultă în urma combinării dintre mălai, apă, sare şi câteodată ulei. Numai că în varianta ei suna altfel, atât de altfel, încăt m-am chinuit să o provoc să zică iar şi-n faţa camerei.
Dialogurile noastre sunau cam aşa:
Altă zi, altă locaţie
- Andreea la ce am dat noi, când am fost la peşte?
- La beţe. (E că-i la fel de minunată?. Alt răspuns potrivit)
Am reuşit într-o noapte:
un răsărit de Soare, nişte aterizări de păsări, o piele mai colorată, oboseală, nişte peşte (de fapt am avut onoarea să prind chiar prima) şi mult râs.
Tovarăşa mea de pescuit a fost copila fantastică (poate oi pune şi poze cu ea în acţiune), aşadar râsul a fost nelipsit. Bonus sfaturile despre şi mai ales cum trebuie să pescuiesc.
La un moment dat auzim cuvântul acela, ce rezultă în urma combinării dintre mălai, apă, sare şi câteodată ulei. Numai că în varianta ei suna altfel, atât de altfel, încăt m-am chinuit să o provoc să zică iar şi-n faţa camerei.
Dialogurile noastre sunau cam aşa:
Altă zi, altă locaţie
- Andreea la ce am dat noi, când am fost la peşte?
- La beţe. (E că-i la fel de minunată?. Alt răspuns potrivit)
Am reuşit într-o noapte:
Citatul de Joi
Pentru a exista un copac înflorit, trebuie mai intai sa existe un copac, iar pentru a exista un om fericit, trebuie înainte de toate sa fie un om Antoine de Saint Exuperry
miercuri, 20 iulie 2011
De Sfântul Ilie
Eu zisei că vine, zisei, că mă uitai toată după amiaza la păsări.
Şi nu mă crezură decât câţiva.
Da' venii :
Şi nu mă crezură decât câţiva.
Da' venii :
Adunate
Ştiam de 6 luni de zile, că urmează, mi-am amintit la timp, de fapt, dar ce-am uitat a fost să setez şi camera şi-a rămas pe cea de noapte, d-aia n-a ieşit clară
marți, 19 iulie 2011
A sosit Sfântul Ilie
te-ai ... la pălărie.
De ce tocmai acolo? Habar n-am, dar asta era vorba şi-acum vreo două săptămâni intrase CVC în panică.
E Iulie, ce se face ea, c-acum vine iarna şi n-a făcut nimic (între noi fie vorba, iarna e pe drum, că explicaţia asta i-o dădui eu copilei, azi, când mă-ntreba din trei în trei secunde, de e fac aia, dar pe cealată de ce). Panica trece prin August, când sunt zilele de plimbare mai lungă şi revine în Septembrie, când plecăm după cătină.
Eu, CVC şi soţul ei CD suntem împreună şi pe cont propriu deliciul celorlalţi.
De ce?
Simplu, pentru că oriunde am merge, munte, mare, câmpie, desiş, peşteră, defileu, e musai să luăm ceva de trebuinţă: o floare, o piatră, o plantă medicinală, orice, găsim noi ceva.
Şi nu ştiu de ce, dar, parcă mă iau aceleaşi simptome ca pe CVC .
Spre norocul meu, uit repede de ele. Unul dintre motive fiind şi acesta:
De ce tocmai acolo? Habar n-am, dar asta era vorba şi-acum vreo două săptămâni intrase CVC în panică.
E Iulie, ce se face ea, c-acum vine iarna şi n-a făcut nimic (între noi fie vorba, iarna e pe drum, că explicaţia asta i-o dădui eu copilei, azi, când mă-ntreba din trei în trei secunde, de e fac aia, dar pe cealată de ce). Panica trece prin August, când sunt zilele de plimbare mai lungă şi revine în Septembrie, când plecăm după cătină.
Eu, CVC şi soţul ei CD suntem împreună şi pe cont propriu deliciul celorlalţi.
De ce?
Simplu, pentru că oriunde am merge, munte, mare, câmpie, desiş, peşteră, defileu, e musai să luăm ceva de trebuinţă: o floare, o piatră, o plantă medicinală, orice, găsim noi ceva.
Şi nu ştiu de ce, dar, parcă mă iau aceleaşi simptome ca pe CVC .
Spre norocul meu, uit repede de ele. Unul dintre motive fiind şi acesta:
18 Iulie 1976
Regimul oamenilor
Mie-mi plac oamenii.
Oamenii, care îşi dau cu părerea despre nebuniile din România, dar care habar n-au cum este în alte părţi.
Oamenii, care spun că la alţii e mai bine, că la alţii e laptele pe stradă şi mierea vine din cer, dar are i-au vizitat pe alţii doar ca turişti. Una-i viaţa ca turist, alta e să trăieşti printre ei.
Şi-mi plac oamenii aceia care se plâng cât de drastic e regimul lor. Da, e greu de ţinut un regim, e greu să deschizi frigiderul, să păseşti printre legume şi fructe, să te uiţi la porumbul fiert că la un bibelou şi să n-ai voie să te atingi de nimic. Ce nu înţeleg eu şi de ce m-am săturat de lamentările unora? Păi, dacă tot nu-ţi permite regimul, dacă tot nu găseşti, dacă tot te vaieţi că nu mănânci pâine, că-ţi face rău, din cauza diabetului, cum poţi să bagi 3 beri pe zi? Şi nu 3 beri dietetice, nu, ci 3 beri normale.
Îmi plac oamenii pe naiba, nu-mi plac deloc oamenii ăştia şi m-am săturat de sclifoseli şi tânguieli, dar în acelaşi timp să nu facă nimic.
Oamenii, care îşi dau cu părerea despre nebuniile din România, dar care habar n-au cum este în alte părţi.
Oamenii, care spun că la alţii e mai bine, că la alţii e laptele pe stradă şi mierea vine din cer, dar are i-au vizitat pe alţii doar ca turişti. Una-i viaţa ca turist, alta e să trăieşti printre ei.
Şi-mi plac oamenii aceia care se plâng cât de drastic e regimul lor. Da, e greu de ţinut un regim, e greu să deschizi frigiderul, să păseşti printre legume şi fructe, să te uiţi la porumbul fiert că la un bibelou şi să n-ai voie să te atingi de nimic. Ce nu înţeleg eu şi de ce m-am săturat de lamentările unora? Păi, dacă tot nu-ţi permite regimul, dacă tot nu găseşti, dacă tot te vaieţi că nu mănânci pâine, că-ţi face rău, din cauza diabetului, cum poţi să bagi 3 beri pe zi? Şi nu 3 beri dietetice, nu, ci 3 beri normale.
Îmi plac oamenii pe naiba, nu-mi plac deloc oamenii ăştia şi m-am săturat de sclifoseli şi tânguieli, dar în acelaşi timp să nu facă nimic.
luni, 18 iulie 2011
duminică, 17 iulie 2011
Din prea mult exces de zel
Dacă locuieşti sau eşti în vizită prin Ploieşti sau împrejurimi, in momentul de faţă te afli in mijlocul, dreapta sau stânga unei furtuni.
Ce-i drept, după ce prin Ploieşti m-am temut să nu mă ia vântul, ajung în cătunul, unde-mi e instalat cortul şi... surpriză, uscat, mai uscat decât funduleţul lui Dănuţ.
În momentul în care am făcut filmarea de mai jos, apa îmi şiroia pe lângă glezne şi vântul, în combinaţie cu ploaia, îmi forma noi şi noi frizuri. Când a trecut pe lângă mine, m-am gândit că va întoarce, că doar nu pleca să spele DJ-ul şi
Ce-i drept, după ce prin Ploieşti m-am temut să nu mă ia vântul, ajung în cătunul, unde-mi e instalat cortul şi... surpriză, uscat, mai uscat decât funduleţul lui Dănuţ.
În momentul în care am făcut filmarea de mai jos, apa îmi şiroia pe lângă glezne şi vântul, în combinaţie cu ploaia, îmi forma noi şi noi frizuri. Când a trecut pe lângă mine, m-am gândit că va întoarce, că doar nu pleca să spele DJ-ul şi
Duminica egal poezie
N-am sa va spun
Zaharia Stancu
N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Cand bate vantul peste delta, trestiile
Lin se leagana, vii se leagana, vii fosnesc.
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Cand bate vantul peste delta, trestiile
Lin se leagana, vii se leagana, vii fosnesc.
N-am sa va spun pe cine astept, dar astept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboara.
Toate cantecele lumii, toate, s-o stiti,
Incap intr-un flaut, intr-o vioara.
Inima n-are aripi, dar deseori zboara.
Toate cantecele lumii, toate, s-o stiti,
Incap intr-un flaut, intr-o vioara.
Cerul n-are margini, stelele au,
Miez si margini de foc are si soarele.
Vantul de seara mi-a spus c-o sa moara
Dac-o sa-i rupeti in drum picioarele.
Miez si margini de foc are si soarele.
Vantul de seara mi-a spus c-o sa moara
Dac-o sa-i rupeti in drum picioarele.
Ce sa fac, dudule? Incotro s-o apuc?
Ma striga din patru parti zarile.
Muntii cu paduri cu tot mor sufocati
Si-n curand o sa moara sufocate si marile.
Ma striga din patru parti zarile.
Muntii cu paduri cu tot mor sufocati
Si-n curand o sa moara sufocate si marile.
N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crangurile sunt pline de flori si de iarba
Si de arbori plapanzi care cresc.
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crangurile sunt pline de flori si de iarba
Si de arbori plapanzi care cresc.
Vrei un capac?
Nu capace d-alea violente (dacă ştiti poanta, dacă nu, e greu de explicat), ci-i vorba de capacele la promoţii.
Nu contează că-i suc, că-i bere, că-i carbogazoasă, plată, lată, etc, dar pe toate capacele necâştigătoare, stă scris "mai fă o încercare" sau "mai încearcă o dată".
Dacă ar fi după mine, aş srie aşa "mai citeşte un capac" sau "citeşte-l pe următorul" sau "citeşte o carte, dacă la capace nu ai succes".
Nu contează că-i suc, că-i bere, că-i carbogazoasă, plată, lată, etc, dar pe toate capacele necâştigătoare, stă scris "mai fă o încercare" sau "mai încearcă o dată".
Dacă ar fi după mine, aş srie aşa "mai citeşte un capac" sau "citeşte-l pe următorul" sau "citeşte o carte, dacă la capace nu ai succes".
Dă firmă neluminoasă
Şi tăiai, tăiai, tăiai, descusui, descusui.
Şi renunţai, renunţai, renunţai, că mi se făcu lehamite de câte văzui în jur.
Zilele trecute o făcui iar şi mi-amintii de primii ani, de după '89, când ne făceam tricouri cauciucate de unică folosinţă sau mai bine zis, stricam tricouri.
Decupam dintr-o foaie de matematică, cuvântul Adidas şi imprimam pe tricourile negre cu pastă de dinţi, iar pe cele albe imprimeul era din cremă de încălţăminte.
Normal că devenea tricou de unică, era jalnic după prima spălare.
Dar,parcă mi-aş da toată viaţa de acum înainte, pentru o zi cu tricoul de altădată.
sâmbătă, 16 iulie 2011
Spam
Pe lângă alea două mesaje, legate de blog, care nu ştiu de ce au ajuns în spam, mai deţin şase mesaje de la aceiaşi expeditoare, mesaje legate de cura pentru slăbit.
Trec peste faptul că am nevoie de o cură inversă şi pentru femeile, ce îşi doresc asta, am o simplă deducţie şi-o părere:
regimul ce constă numai în alimentaţie fiartă sau la grătar, fără crudităţi, fără sare, fără nimic aproape, dă cele mai bune (rele, în cazul meu) rezultate. Pierzi în două săptămâni, tot ce ai acumulat într-un an, dar speri să câştigi sănătate (măcar pentru moment).
P.S- oare ce gust o avea roşia? Sau un măr verde ? Sau zmeura, culeasă aseară? Dar sarea? Sarea o fi ca altădată?
Trec peste faptul că am nevoie de o cură inversă şi pentru femeile, ce îşi doresc asta, am o simplă deducţie şi-o părere:
regimul ce constă numai în alimentaţie fiartă sau la grătar, fără crudităţi, fără sare, fără nimic aproape, dă cele mai bune (rele, în cazul meu) rezultate. Pierzi în două săptămâni, tot ce ai acumulat într-un an, dar speri să câştigi sănătate (măcar pentru moment).
P.S- oare ce gust o avea roşia? Sau un măr verde ? Sau zmeura, culeasă aseară? Dar sarea? Sarea o fi ca altădată?
vineri, 15 iulie 2011
Moda dăunează grav
Dacă nu ştii când şi cum să.
Ştiţi salopetele acelea, de vă apar în ochi la tot pasul? Hai să nu spuneţi, că nu aţi văzut nicio femeie, în salopetă mini sau lungă şi cu umerii goi, până acum? Dacă nu, uitaţi aici nişte modele.
Ei bine, or fi ele răcoroase, or fi ele vaporoase, cul, la modă, pe val, pe sub val, pe creastă şi cum vreţi să îi mai spuneţi, dar ştiţi care e durerea majorităţii, ce o poartă?
Ştiţi salopetele acelea, de vă apar în ochi la tot pasul? Hai să nu spuneţi, că nu aţi văzut nicio femeie, în salopetă mini sau lungă şi cu umerii goi, până acum? Dacă nu, uitaţi aici nişte modele.
Ei bine, or fi ele răcoroase, or fi ele vaporoase, cul, la modă, pe val, pe sub val, pe creastă şi cum vreţi să îi mai spuneţi, dar ştiţi care e durerea majorităţii, ce o poartă?
Bancul de Vineri
Un cuplu intr-o discutie:
- Hai draga, te rog incearca!
- Nu, nu vreau s-o fac!
- De ce?
- Uita-te si tu cat de urat arata si pe deasupra mai si miroase...
...- Hai ca nu patesti nimic, macar cu limba, inchizi ochii,
deschizi gura... si gata.
Iti promit ca dupa asta o sa-ti placa si n-o sa te mai saturi de ea.
- Nu... nu pot!
- Hai draga, te rog incearca!
- Nu, nu vreau s-o fac!
- De ce?
- Uita-te si tu cat de urat arata si pe deasupra mai si miroase...
...- Hai ca nu patesti nimic, macar cu limba, inchizi ochii,
deschizi gura... si gata.
Iti promit ca dupa asta o sa-ti placa si n-o sa te mai saturi de ea.
- Nu... nu pot!
Haşdoio
În localitatea, în care locuiesc, acum câţiva ani de zile, firma, care a preluat furnizarea apei, a insituit şi nişte reguli noi. O zi aveam apă noi, o zi aveau apă cei de mai jos cu 500 de metri. Aşa era regula, realitatea era alta, o zi aveam apă noi, o săptămână aveau apă ceilalţi, că doar acolo jos, la ei 500 de metri, stătea şi mai marele din acea vreme.
Acum câţiva ani de zile, furnizarea apei a fost preulată şi de primărie şi-am avut o perioadă normală.
Anul acesta licitaţia pentru furnizarea apei a fost câştigată de aceiaşi firmă, dar fără primărie (cu o lună, o lună şi jumătate în urmă). De atunci totul se îndreaptă spre vremurile de altădată. Cu două seri în urmă am fost la cineva, în alt cartier al localităţii şi pe la 20 - 20:30 s-a oprit apa, când am ajuns acasă, în cartierul meu era. Aseară s-a oprit apa, azi dimineaţă a venit apa asta:
Acum câţiva ani de zile, furnizarea apei a fost preulată şi de primărie şi-am avut o perioadă normală.
Anul acesta licitaţia pentru furnizarea apei a fost câştigată de aceiaşi firmă, dar fără primărie (cu o lună, o lună şi jumătate în urmă). De atunci totul se îndreaptă spre vremurile de altădată. Cu două seri în urmă am fost la cineva, în alt cartier al localităţii şi pe la 20 - 20:30 s-a oprit apa, când am ajuns acasă, în cartierul meu era. Aseară s-a oprit apa, azi dimineaţă a venit apa asta:
joi, 14 iulie 2011
Citatul de Joi
Varsta nu depinde de cati ani ai ci de temperament si sanatate. Unii oameni se nasc batrani iar unii nu se maturizeaza niciodata (Tryon Edwards)
Suzi
Numele meu e Suzi, Suzi Quatro şi din când în când ies la plimbare, seara, după 20, numai ă azi mi s-a permis să defilez şi mai devreme, dar doar în ţarc.
Şi-am evadat o dată, apoi mi-au întors ţarcul invers:
Şi-am evadat o dată, apoi mi-au întors ţarcul invers:
Afaceri rentabile
Şapte mândre mă iubea, aşa era cântecul, dar eu, când eram în copilăria mea, aveam idei trăsnite (nici acum nu duc lipsă) şi una dintre ele a fost cea legată de bronzat.
Toată lumea era înnebunită după bronz. Şi nu bronzul, de-l aplica mamaie la uşile sobei, nici măcar cel adus de la ruşi, ci bronzul după care sunt înnebunite anumite femei şi în zilele noastre.
Ei bine, în nebunia aia, mie şi lui MIRC ne-au suflat piticii următoarea idee: bronzatul ca o tablă de şah. Şi d-acolo pân' la fapte, n-am mai fost decât un pas, pas făcut ât ai zice bronz, tăiatul a două tricouri, în zeci de pătrăţele mici.
Cu pasul trei avurăm noi probleme, statul la plajă, şi-am renunţat, din cauză de răbdare sau mai bine zis, nerăbdare.
Zilele trecute discutam cu o persoană înaintată în vârstă, despre acest subiect şi...
miercuri, 13 iulie 2011
Nişte ...
Eu emisiunile astea le-aş interzice.
Cum să întrebi aşa ceva?!?!?
Şi alţii cum să răspundă?!
De ce trebuie să faci audienţă şi bai şi rating şi ce naiba o mai fi, chiar din orice? De ce ?
Pentru că oricât am da vina numai pe ei, de vină sunt privitorii.
Şi nu, nu m-am uitat, văzui în trecere, prin faţa unui televizor oarecare.
Cum să întrebi aşa ceva?!?!?
Şi alţii cum să răspundă?!
Pentru că oricât am da vina numai pe ei, de vină sunt privitorii.
Şi nu, nu m-am uitat, văzui în trecere, prin faţa unui televizor oarecare.
marți, 12 iulie 2011
În mijlocul verii
Din vremurile de altădată
din străfundurile memoriei, mi-aminteam de asta
Heii, dacă ţi s-a făcut pielea de pui (ai văzut că am scris şi pentru tine), caută-mă să îţi arăt şi originalul, le-am găşit într-o altă casă (la un Moş Crăciun, cred).
dar de asta nu.
Nu-i niciun bai
Cică zilele astea fu caniculă. De fapt am văzut şi eu, că de simţit, mai puţin. Eu zilele astea am fost îmbrăcată mai mult cu haine groase, decât subţiri.
Mda, ştiu că am picat în cap, când eram mică, dar nu-i de acolo, că eu tocmai, ce m-am înscris în clubul oamenilor foarte răciţi vara.
Baiul nu-i ăsta, că sunt obişnuită, baiul e că deschid frigiderul şi n-am ce mânca. Degeaba e el plin, dacă eu n-am voie să mă ating de nimic.
Baiul şi mai mare e că am slăbit, pentru că peste toată răceala asta, regimul celălalt poate m-o ajuta la ceva (sper), dar mometan doar mă slăbeşte.
Şi ieri făcui prostia să gust ceva interzis, dar nu m-am putut abţine. Cum să trăiesc eu fără crudităţi (dacă îţi trece vreo nebunie prin cap, nu-i bai, mi-a trecut şi mie), fără fructe, fără o prună verde, un măr acrişor, fără sare, fără... ? Şi partea aia de muşchi, cam cât o trebui s-o mai ducă aşa?
Mda, ştiu că am picat în cap, când eram mică, dar nu-i de acolo, că eu tocmai, ce m-am înscris în clubul oamenilor foarte răciţi vara.
Baiul nu-i ăsta, că sunt obişnuită, baiul e că deschid frigiderul şi n-am ce mânca. Degeaba e el plin, dacă eu n-am voie să mă ating de nimic.
Baiul şi mai mare e că am slăbit, pentru că peste toată răceala asta, regimul celălalt poate m-o ajuta la ceva (sper), dar mometan doar mă slăbeşte.
Şi ieri făcui prostia să gust ceva interzis, dar nu m-am putut abţine. Cum să trăiesc eu fără crudităţi (dacă îţi trece vreo nebunie prin cap, nu-i bai, mi-a trecut şi mie), fără fructe, fără o prună verde, un măr acrişor, fără sare, fără... ? Şi partea aia de muşchi, cam cât o trebui s-o mai ducă aşa?
luni, 11 iulie 2011
Praf în ochi
Pentru că-n poză e doar unul dintre terenurile unuia dintre ceilalţi, un mai mare cu iniţialele C.M (unde C e numele de familie) şi ca el sunt zeci.
Cumpără teren?
Cumpără.
Investi în teren?
Madam cosaşa
Postarea asta vroiam să o scriu de vreo săptămână, dar aşteptam să găsesc o melodie.
Îmi pare rău, melodia n-am găsit-o şi din păcate, a sosit ziua aceea.
Nu-i nicio postare de lamentare, de plângere, de cerşit milă, e doar o înşiruire de alte cuvinte şi-i scrisă pentru o persoană anume.
Îmi pare rău, melodia n-am găsit-o şi din păcate, a sosit ziua aceea.
Nu-i nicio postare de lamentare, de plângere, de cerşit milă, e doar o înşiruire de alte cuvinte şi-i scrisă pentru o persoană anume.
duminică, 10 iulie 2011
Duminica egal poezie
Şi cu asta ce-am făcut?
Constantin Tănase
Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?
Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?
Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?
Constantin Tănase
Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?
Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?
Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?
AC/AD
Şi până s-o trezi cineva, să-mi spună că se scrie AC/DC, ţin să-i spun că ar trebui să închidă gura, până nu ştie, despre ce e vorba. E ca şi cum eu, din jungla mea, i-aş spune cuiva din Sighetu Marmaţiei, pe care nu-l cunosc personal, că nu-i nimic adevărat, din ceea e scrie, că la mijloc e doar o imaginaţie bogată. Aşa ar pute fi şi în cazul meu.
Aşadar, AC/AD (anul curent/ anno domini) 2011, în mijlocul anului, chiar, undeva în Dâmboviţa, în două părţi opuse ai să găseşti următoarele:
- Consiliul Popular al comunei....,
iar la polul opus, ai să găseşti:
-instalaţii de brad, in funcţiune, noapte, în centru unei comune (pe stradă, nu la case oarecare)
- un indicator de localitate, ce se termină nu o dată, nu de două ori, ci de trei ori (şi între mai sunt şi alte localităţi. Eu cred că s-a jucat cineva cu semnele).
De ce nu pot demonstra cu poze?
În primul caz, pentru că bateriile Duracell au funcţionat fix, circa, aproximativ 15 minute, ca timp, şi 12 poze, ca şi cantitate. (în schimb cele Varta, achiziţionate, mult mai târziu, dintr-o altă locaţie, încă îşi fac treaba şi astăzi, după o săptămână)>
În cazul al doilea, pentru că la instalţii era noapte şi eu am un fix, când fac pozele din mers, încerc cât de mult pot să nu disturb şoferul (mai bine renunţ la poză, decât să fac ceva greşit) şi-n cazul localităţii, pentru că de fieare dată, vedeam numai când ajungeam în dreptul semnului.
Aşadar, AC/AD (anul curent/ anno domini) 2011, în mijlocul anului, chiar, undeva în Dâmboviţa, în două părţi opuse ai să găseşti următoarele:
- Consiliul Popular al comunei....,
iar la polul opus, ai să găseşti:
-instalaţii de brad, in funcţiune, noapte, în centru unei comune (pe stradă, nu la case oarecare)
- un indicator de localitate, ce se termină nu o dată, nu de două ori, ci de trei ori (şi între mai sunt şi alte localităţi. Eu cred că s-a jucat cineva cu semnele).
De ce nu pot demonstra cu poze?
În primul caz, pentru că bateriile Duracell au funcţionat fix, circa, aproximativ 15 minute, ca timp, şi 12 poze, ca şi cantitate. (în schimb cele Varta, achiziţionate, mult mai târziu, dintr-o altă locaţie, încă îşi fac treaba şi astăzi, după o săptămână)>
În cazul al doilea, pentru că la instalţii era noapte şi eu am un fix, când fac pozele din mers, încerc cât de mult pot să nu disturb şoferul (mai bine renunţ la poză, decât să fac ceva greşit) şi-n cazul localităţii, pentru că de fieare dată, vedeam numai când ajungeam în dreptul semnului.
sâmbătă, 9 iulie 2011
Pepeni
Bun, e desfiinţat, dezafectat, dus pe apa lui Marţi (dacă zilele sunt substantive feminie, articulat ar fi Marţiei, nu?), dar de ce n-au dat pancarta aia jos?E ca şi cum m-aş due la wc la femei şi-aş da de bărbaţi, pentru că cel destinat femeilor, a fost desfiinţat, dar au uitat de tăbliţă.
Sambata cu amintiri
Cu plecare de aici.
Eu nu mai ştiu ce am pus în toate postările cu mirosul trecutului, din camera mea, aşa că vă rog să mă scuzaţi, dacă mă repet, dar ceva mă face să cred că, până acum, nu v-am arătat pietrele şi lemnele, u vechime de o sută şi ceva de ani:
şi-acum, nesigur, nesigur, dacă au fost sau nu
Eu nu mai ştiu ce am pus în toate postările cu mirosul trecutului, din camera mea, aşa că vă rog să mă scuzaţi, dacă mă repet, dar ceva mă face să cred că, până acum, nu v-am arătat pietrele şi lemnele, u vechime de o sută şi ceva de ani:
Simplu, nu?
Cum aţi reţine voi numărul 1256?
Simplu, nu?
1256
Ei bine, eu l-am reţinut aşa 1+2=3, 3+2 (acelaşi)=5; 1+2 (acelaşi)=3, 3x2 (acelaşi)=6, reuzltă 1256.
E că-s minunată?
Şi totul ar fi fost simplu, cu o foaie şi-un pix, ce le aveam la îndemână.
Credeţi că-i singurul reţinut aşa?
Nu, numerele de telefon (ale mele) aşa le-am reţinut întotdeauna, pentru prima dată. hiar şi pe caesta, ultimul.
Şi-am zburat, filozofia de la 3 dimineaţa nu prea merge cu numerologia.
Simplu, nu?
1256
Ei bine, eu l-am reţinut aşa 1+2=3, 3+2 (acelaşi)=5; 1+2 (acelaşi)=3, 3x2 (acelaşi)=6, reuzltă 1256.
E că-s minunată?
Şi totul ar fi fost simplu, cu o foaie şi-un pix, ce le aveam la îndemână.
Credeţi că-i singurul reţinut aşa?
Nu, numerele de telefon (ale mele) aşa le-am reţinut întotdeauna, pentru prima dată. hiar şi pe caesta, ultimul.
Şi-am zburat, filozofia de la 3 dimineaţa nu prea merge cu numerologia.
Un nou handicap, pe nume nesimţire
În parcarea unui supermarket, alaltăieri dimineaţă, pe la 8:45:
şi nu, nu era singura:
şi ca să vedeţi că parcarea nu era chiar atât de aglomerată:
Ştiu că am mai vorbit, despre subiect. Nu-i bai, am s-o mai fac, până mi-oi lua una "în freză" şi nici atunci n-am să mă potolesc.
Şi-o altă nesimţire, asta:
Adică, de ce m-ar interesa pe mine, că tu ai de vorbit despre dude, despre elicoptere şi alte cele, cu alta? Drumul public e făcut să fie circulat, nu să staţionezi tu, că poate oi zbura eu.
Şi-apoi să mai şi pretenţii să îţi zâmbesc,peste două minute, când ne-ntâlnim faţă în faţă, pe propriile picioare.
Aaaa, n-ai ştiut că sunt eu, că nu făeai aşa. Uite că nu-mi pasă, precum nici scuzele, pe care le-am auzit, acum câteva zile din gura uiva, legate de colinde şi alte obiceiuri din perioada iernii, nu m-au interesat (detaliez asta,azi, mâine).
Şi-o altă nesimţire, asta:
Şi-apoi să mai şi pretenţii să îţi zâmbesc,peste două minute, când ne-ntâlnim faţă în faţă, pe propriile picioare.
Aaaa, n-ai ştiut că sunt eu, că nu făeai aşa. Uite că nu-mi pasă, precum nici scuzele, pe care le-am auzit, acum câteva zile din gura uiva, legate de colinde şi alte obiceiuri din perioada iernii, nu m-au interesat (detaliez asta,azi, mâine).
vineri, 8 iulie 2011
Declaratie de dragoste
Dacă i-aş spune cuiva cât mi-e de drag, zilele astea, i-aş spune că-l iubes, precum sarea în bucate.
Bancul de Vineri
Se deschide uşa şi intră un bărbat, în patru labe cu ceva în gură. Psihiatrul:
-Vai! Cine a venit la noi? O pisicuţă?
Bărbatul se târaie până în colţul cabinetului. Doctorul îl urmăreşte.
- Un căţeluş?
Bărbatul trece cu mâna pe lângă perete şi se târâie în celălalt colţ.
Doctorul nu renunţă.
- Ah! Cred ca e un arici! Nu? O broască ţestoasă?
-Vai! Cine a venit la noi? O pisicuţă?
Bărbatul se târaie până în colţul cabinetului. Doctorul îl urmăreşte.
- Un căţeluş?
Bărbatul trece cu mâna pe lângă perete şi se târâie în celălalt colţ.
Doctorul nu renunţă.
- Ah! Cred ca e un arici! Nu? O broască ţestoasă?
joi, 7 iulie 2011
Mi-e lehamite
Mie toată nenorocirea asta cu pedofilul, mi-aduse aminte de asta şi mă luă greaţa.
De ce?
Pentru că-ntr-una din zilele acelea, ca şi-n alte dăţi, pe lângă erau oameni, care probabil erau părinţi, dar care nu doar că n-au intervenit, dar s-au şi amuzat (şi bărbaţi şi femei).
De ce?
Pentru că-ntr-una din zilele acelea, ca şi-n alte dăţi, pe lângă erau oameni, care probabil erau părinţi, dar care nu doar că n-au intervenit, dar s-au şi amuzat (şi bărbaţi şi femei).
Fără lacrimi şi suspine
Când am început să simţim primii fiori, când deja stabiliserăm primele legături, când deja simţeam cum îmi dă fiori, prin tot corpul, când ... legătura noastră a luat sfârşit.
Deschizi tv-ul: bacul, mergi pe stradă: bacul, plimbi o dudă: bacul, repari un elicopter: bacul, orice ai face auzi despre bac, dar de la bac la concluzia unui om de radio, despre ţărani, mi s-a părut o cale extrem de lungă şi-un motiv,de a mă amuza.
Deci, subiectul l-am enumerat, bacul. Numai că prezentatorul nostru a spus într-un final, că înţelege c-au picat copiii de la sate, ei n-au mijloace de meditaţii, sunt mai săraci, dar nu poate înţelege cum au picat copiii de la oraş.
Nu-i aşa, că-i genial?
Sau mi se pare doar mie?
Oricare ar fi răspunsul, eu tot nu văd cum a dedus omul toată filozofia asta, cum că ţăranii-s mai săraci, decât orăşenii.
Nu, pentru mine, oamenii-s la fel peste tot, unii mai săraci, alţii mai bogaţi, unii oameni, alţii neoameni.
Deci, subiectul l-am enumerat, bacul. Numai că prezentatorul nostru a spus într-un final, că înţelege c-au picat copiii de la sate, ei n-au mijloace de meditaţii, sunt mai săraci, dar nu poate înţelege cum au picat copiii de la oraş.
Nu-i aşa, că-i genial?
Sau mi se pare doar mie?
Oricare ar fi răspunsul, eu tot nu văd cum a dedus omul toată filozofia asta, cum că ţăranii-s mai săraci, decât orăşenii.
Nu, pentru mine, oamenii-s la fel peste tot, unii mai săraci, alţii mai bogaţi, unii oameni, alţii neoameni.
Din vremuri de mult apuse
Asta nu-i o postare de laude şi ridicări în slăvi, precum nu-i nicio scuză pentru unii, e doar o adunare de amintiri.
Şi n-am să vorbesc nici despre toţi anii de liceu, ci doar depre ultimul, anul acela, în care mai aveai o şansă să te trezeşti.
Eu n-am fost un copil tocilar, recunosc, norocul meu era că prindeam mult la ore. Anul ultimei clase de liceu a fost ca un maraton pentru mine, o navetă între casă, liceu, casă, spital Schuller, casă. Şi orarul zilei era cam aşa:
Şi n-am să vorbesc nici despre toţi anii de liceu, ci doar depre ultimul, anul acela, în care mai aveai o şansă să te trezeşti.
Eu n-am fost un copil tocilar, recunosc, norocul meu era că prindeam mult la ore. Anul ultimei clase de liceu a fost ca un maraton pentru mine, o navetă între casă, liceu, casă, spital Schuller, casă. Şi orarul zilei era cam aşa:
miercuri, 6 iulie 2011
marți, 5 iulie 2011
Dă mai departe, te rog
"Am nevoie urgenta de ERITROPOETINA(umana), IPAKITINE si AZODYL , pentru Leo ~ uz veterinar !!!
Am nevoie de ele la un pret rezonabil.
ERITROPOETINA ajunge undeva la 300 RON in farmacii. Am inteles ca sunt persoane care au legaturi in depozitele farmaceutice si care vand chiar la jumatate de pret. Nu cunosc insa pe nimeni.
Ipakitine si Azodyl sunt medicamente neomologate la noi si se gasesc foarte greu. Sunt aduse de afara de catre speculanti (indeosebi din USA). Acolo se gasesc peste tot. Aici ajung la preturi astronomice (300 RON 60 capsule Azodyl) ."
Restul aici.
Nu cunosc persoana respectivă, nu mă leagă de dânsul decât un profund respect, pentru ceea ce face, dar cum putem apela la blog, pentru a cere ajutorul, in cazul unor oameni defavorizaţi, consider că, măcar puţinul acesta să-l facem, pentru a ajuta pritenul domnului.
Un copy- paste şi-un link către apelul domnului, poate totuşi are cineva soluţia.
Am nevoie de ele la un pret rezonabil.
ERITROPOETINA ajunge undeva la 300 RON in farmacii. Am inteles ca sunt persoane care au legaturi in depozitele farmaceutice si care vand chiar la jumatate de pret. Nu cunosc insa pe nimeni.
Ipakitine si Azodyl sunt medicamente neomologate la noi si se gasesc foarte greu. Sunt aduse de afara de catre speculanti (indeosebi din USA). Acolo se gasesc peste tot. Aici ajung la preturi astronomice (300 RON 60 capsule Azodyl) ."
Restul aici.
Nu cunosc persoana respectivă, nu mă leagă de dânsul decât un profund respect, pentru ceea ce face, dar cum putem apela la blog, pentru a cere ajutorul, in cazul unor oameni defavorizaţi, consider că, măcar puţinul acesta să-l facem, pentru a ajuta pritenul domnului.
Un copy- paste şi-un link către apelul domnului, poate totuşi are cineva soluţia.
Krumel
O dată-n viaţă împlineşti o vârstă. O singură dată, pentru fiecare an.
O dată-n viaţă se întâmplă să ieşi din #@#$% mamei, că de băgat, te bagă mulţi apoi.
Dar dacă te apucă startul la pescuit, ce te faci?
Dai dovadă de răbdare, din primele clipe de viaţă.
Şi ai răbdare, nu glumă, că doar nu te-ai fi născut într-un Trabant.
Eeee, asta era acum 18 ani.
La Mulţi Ani CLC! Cândva îţi ziceam Krumel, c-aveai obrajii ca amicul lui Nils:
O dată-n viaţă se întâmplă să ieşi din #@#$% mamei, că de băgat, te bagă mulţi apoi.
Dar dacă te apucă startul la pescuit, ce te faci?
Dai dovadă de răbdare, din primele clipe de viaţă.
Şi ai răbdare, nu glumă, că doar nu te-ai fi născut într-un Trabant.
Eeee, asta era acum 18 ani.
La Mulţi Ani CLC! Cândva îţi ziceam Krumel, c-aveai obrajii ca amicul lui Nils:
luni, 4 iulie 2011
Temă intrebatoare
Eu acum, habar n-am cum mai e, dar pe vremea mea se dădea bacul şi la sport.
Partea proastă e că mulţi aveau impresia că pentru asta nu trebuie depus niciun efort.
Partea bună e că unii chiar făceau sport.
Întrebarea mea, că nu despre bac vroiam să vorbesc, e de ce era sportul inclus la probă scrisă?
Asta e temă pentru acasă (erau şi teme pentru la şcoală?), fără să vă treacă o secundă prin cap, că sportul oral e ..., că nu e, e cu totul altceva.
Partea proastă e că mulţi aveau impresia că pentru asta nu trebuie depus niciun efort.
Partea bună e că unii chiar făceau sport.
Întrebarea mea, că nu despre bac vroiam să vorbesc, e de ce era sportul inclus la probă scrisă?
Asta e temă pentru acasă (erau şi teme pentru la şcoală?), fără să vă treacă o secundă prin cap, că sportul oral e ..., că nu e, e cu totul altceva.
Părerile mele
Săptămâna trecută, dimineaţa, în timp ce mă pregăteam să plec, ascultam şi Observatorul de pe Antenă, când la un moment dat, doamna/ domnişoara, ce prezintă s-a amuzat pe seama perlelor de la bac. Nu mult timp peste, tot dânsa a spus "e totuşi răcoare pentru Iunie, luna lui cuptor" şi mă gândii aşa: asta nu-i tot o perlă? Nu, probabil a fost un diamant.
Tot săptămâna trecută, am văzut in subtitrarea de la Crimele din Midsomer, " el i-e cel...".
Şi sigur mai aveam ceva, dar clar am şi eu nevoie de pastilele alea de memorie.
Cert e că ne-am dus de mult, în fundul prăpastiei şi n-am făcut niiunul nimic.
Pe net toţi ne dăm deştepţi, culţi, citiţi, neascultători de manele, neprivitori de otv, dar căţi recunosc, că s-au uitat măcar o dată? Pentru amuzament, de plictiseală, din orice motiv, dar tot au trecut câteva secunde p-acolo.
Râdem de perlele de la examene, dar cu ţoţii scăpăm câteodată adevărate bijuterii.
Apostrofăm greşelile altora, dar nu suntem capabili să le vedem pe ale noastre şi când suntem apostrofaţi, tot noi ne supărăm.
Zilele astea n-am auzit şi eu un părinte, acre să spună "da, o parte din vină o port eu, că nu m-am ocupat prea mult de copil; o parte o poartă copilul şi o alta parte alţii". Nu, zilele astea am auzit numai acuze la adresa altora.
Tot săptămâna trecută, am văzut in subtitrarea de la Crimele din Midsomer, " el i-e cel...".
Şi sigur mai aveam ceva, dar clar am şi eu nevoie de pastilele alea de memorie.
Cert e că ne-am dus de mult, în fundul prăpastiei şi n-am făcut niiunul nimic.
Pe net toţi ne dăm deştepţi, culţi, citiţi, neascultători de manele, neprivitori de otv, dar căţi recunosc, că s-au uitat măcar o dată? Pentru amuzament, de plictiseală, din orice motiv, dar tot au trecut câteva secunde p-acolo.
Râdem de perlele de la examene, dar cu ţoţii scăpăm câteodată adevărate bijuterii.
Apostrofăm greşelile altora, dar nu suntem capabili să le vedem pe ale noastre şi când suntem apostrofaţi, tot noi ne supărăm.
Zilele astea n-am auzit şi eu un părinte, acre să spună "da, o parte din vină o port eu, că nu m-am ocupat prea mult de copil; o parte o poartă copilul şi o alta parte alţii". Nu, zilele astea am auzit numai acuze la adresa altora.
Trecea un om pe drum
Elena Farago
Trecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, – ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum – ?
Trecea, şi eu eram la poartă
Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui…
Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.
sâmbătă, 2 iulie 2011
13 o singură dată
Şi o dovadă, cam de câte ori s-a întrerupt energia electrică, într-o zi:
E doar o parte, am hârtiuţe d-astea, zilnic, având cel puţin două liniuţe (două întreruperi).
Aberăm, aberăm, dar până la adevăr e doar un pas
Eu când aberez ceva, trebuie să fie acolo, măcar un pic de adevăr.
Spuneam cândva (şi aici ar trebui să pun link, dar recunoaşteţi, câţi mergeţi şi la link, că recunosc şi eu, că-mi vine greu să caut) despre ambalajele, pe care scrie "atenţie, poate (produsul din ambalaj) conţine urme de lapte, ouă, etc". De fapt nu spuneam, mă întrebam, dacă doar poate conţine, înseamnă că nu sunt vasele spălate bine?
Ei bine, uite şi dovada, că la baza aberaţiilor mele, stă un adevăr, totuşi:
şi poza cu telefonul (neclară) în care se pot vedea şi urmele de alune.
Dacă bomboanele sunt de căpşuni şi frişcă (bune, foarte bune) şi nu scrie nicăieri în compoziţia lor, că au ca ingrediente şi seminţe, de ce "poate conţine seminţe de susan şi urme de alune, migdale şi fistic"?
Simplu, pentru că n-au spălat malaxorul şi a rămas printre canturi.
Spuneam cândva (şi aici ar trebui să pun link, dar recunoaşteţi, câţi mergeţi şi la link, că recunosc şi eu, că-mi vine greu să caut) despre ambalajele, pe care scrie "atenţie, poate (produsul din ambalaj) conţine urme de lapte, ouă, etc". De fapt nu spuneam, mă întrebam, dacă doar poate conţine, înseamnă că nu sunt vasele spălate bine?
Ei bine, uite şi dovada, că la baza aberaţiilor mele, stă un adevăr, totuşi:
Simplu, pentru că n-au spălat malaxorul şi a rămas printre canturi.
Sambata cu amintiri
Cu plecare de aici.
Azi talmeş balmeş, recuperate de prin pc
un pegas recondiţionat, de vecinul meu de vizavi. E mai mare decat mine. Pegas-ul, despre el spuneam.
vineri, 1 iulie 2011
Marele câştigător
Eu citesc aşa, cam la două zile, sau câteodată zilnic, de prin presa din online.
Eu mă uitai de vreo 20 de ori înainte să scriu asta.
Eu fac greşeli gramaticale, mănânc consoane, beau vocale.
Ce scrie aici? 9 Iunie?
Nu, că nu particip la concurs, dar mă atraseră luminiţele şi pumnii şi dădui click, c-am crezut că n-am văzut bine.
Mă-ntorc la meştereala mea şi la o dată-n viaţă, că doar mâine nu-i poimâine.
Eu mă uitai de vreo 20 de ori înainte să scriu asta.
Eu fac greşeli gramaticale, mănânc consoane, beau vocale.
Ce scrie aici? 9 Iunie?
Nu, că nu particip la concurs, dar mă atraseră luminiţele şi pumnii şi dădui click, c-am crezut că n-am văzut bine.
Mă-ntorc la meştereala mea şi la o dată-n viaţă, că doar mâine nu-i poimâine.
Soaptele ingerilor si poemele nemuririi
"Fericirea,drag izvor
Bate-n poarta tuturor
Însă intră doar pe poarta omului acela, care
Mulţumit e totdeauna, numai cu ce-n casă are!"
Bate-n poarta tuturor
Însă intră doar pe poarta omului acela, care
Mulţumit e totdeauna, numai cu ce-n casă are!"
Bancul de Vineri
In spital, la terapie intensiva, pacientii mureau mereu in acelasi pat, duminica, pe la 11 dimineata, indiferent de starea de sanatate in care se gaseau.
Acest lucru i-a nedumerit pe medici, iar unii chiar credeau ca e ceva supranatural. Nimeni nu isi dadea seama de ce acei oameni mureau mereu duminica, in jurul orei 11 dimineata, deci se creeaza un grup de studiu cu renumiti experti internationali.
In urmatoarea duminica dimineata, cu cateva minute inainte de ora 11, toti medicii si asistentele stau agitati in apropierea salonului, ca sa vada cu ochii lor ce se ascunde in spatele acestui fenomen. Unii tin in mana crose de lemn, carti de rugaciune si alte lucruri care sa ii protejeze de spiritele rele.
Acest lucru i-a nedumerit pe medici, iar unii chiar credeau ca e ceva supranatural. Nimeni nu isi dadea seama de ce acei oameni mureau mereu duminica, in jurul orei 11 dimineata, deci se creeaza un grup de studiu cu renumiti experti internationali.
In urmatoarea duminica dimineata, cu cateva minute inainte de ora 11, toti medicii si asistentele stau agitati in apropierea salonului, ca sa vada cu ochii lor ce se ascunde in spatele acestui fenomen. Unii tin in mana crose de lemn, carti de rugaciune si alte lucruri care sa ii protejeze de spiritele rele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)