Haz de necaz și români neștiutori de carte

Să fie doi în unu. Sau două.

Nesimţirea-i parte din viaţă

   Raliul de la Rânca ne-a tinut puţin blocaţi în trafic:

Doar că "domnul" se grăbea şi-n şcoală nu-nvăţase regulile de circulaţie şi nici în viaţă pe cele ale bunului simţ

Un nou handicap, pe nume nesimţire

În parcarea unui supermarket, alaltăieri dimineaţă, pe la 8:45:

şi ca să vedeţi că parcarea nu era chiar atât de aglomerată:

 şi nu, nu era singura:

Ştiu că am mai vorbit, despre subiect. Nu-i bai, am s-o mai fac, până mi-oi lua una "în freză" şi nici atunci n-am să mă potolesc.
Şi-o altă nesimţire, asta:

Adică, de ce m-ar interesa pe mine, că tu ai de vorbit despre dude, despre elicoptere şi alte cele, cu alta? Drumul public e făcut să fie circulat, nu să staţionezi tu, că poate oi zbura eu.
Şi-apoi să mai şi pretenţii să îţi zâmbesc,peste două minute, când ne-ntâlnim faţă în faţă, pe propriile picioare.
Aaaa, n-ai ştiut că sunt eu, că nu făeai aşa. Uite că nu-mi pasă, precum nici scuzele, pe care le-am auzit, acum câteva zile din gura uiva, legate de colinde şi alte obiceiuri din perioada iernii, nu m-au interesat (detaliez asta,azi, mâine).