Red white

E Februarie, e iarnă, nu !?

Reiki în și din natură

Ați stat măcar o dată, vara, în copilărie (sau poate chiar adulți) întinși cu fața în sus, privind cerul. Nu-mi spuneți că nu. Mi s-ar părea imposibil. Dar,

Ca de-nceput

  Că tot suntem la început de an:

Hai, frunză...

că iarna a şi sosit

Fiindcă iarna nu-i ca vara

  Nici toamna ca primăvara:

Unealtă uşor concavă

Adică o lopată, sau poate două:

        Eu, dacă mai aud vreun gospodar văitându-se pe la televizor, că n-are d-aia, că n-are d-ailaltă, mă iau la palme singură.
        Un singur exemplu e legat de cel cu hrana pentru animale. Suntem în Februarie, nu contează dacă iarna e uşoară sau nu, până în Aprilie e musai să ai hrana necesară.
        N-am avut în copilărie altceva în afară de porc şi găini, dar am învăţat din ce-am văzut la alţii. Am avut mai târziu, pentru o perioadă, alte animale, dar în Mai, surplusului, care rămânea de peste iarnă, îi găseam altă întrebuinţare.
         Un ghid pentru deszăpezire şi altele găseşti şi aici.

E mai uşor să-ţi pângi de milă, decât să te doară muşchii

     Într-una din serile trecute, în bucătărie fiind, ascultam mai mult decât vedeam, o emisiune de la o televiziune locală. Emisiune, unde oamenii dădeau şi sms-uri, despre starea drumurilor, despre cum s-a făcut sau cu, nu, deszăpezirea. La un moment dat, un/o domna/ă trimite un sms, care suna cam aşa "autorităţile să vină şi la benzinăria Q, ca să deszăpezească, pentru a putea alimenta si noi cu GPL". Sunt eu tâmpită? De ce să facă autorităţile curat prin benzinărie, de ce nu patronul? Bun, dacă-s tâmpită, mă bucur că-s şi cei doi jurnalişti, care-au gândit la fel ca mine.
    Am văzut firme, unde n-au loc să parcheze, n-au loc s-ajungă-n parcare si multe altele. Şi cine e de vină? Statul? Păi, de ce să vină statul să facă drum în interiorul firmelor?
După prima etapă, au sosit şi următoarele:

Scurt istoric al unei zile cu idioţi

     Oameni-s cum sunt.

Cotele viitoarelor ape

   Nu se văd bine. Ce va veni după, va fi şi mai rău, dar momentan cu zâmbet, mătură şi lopată, se-ntăresc muşchii pe fată (asta sună a altceva, nu?).
     Dac-aş posta poza aceasta, pe undeva, fără să specific, probabil că mulţi ar spunea "vaaaaiii, bieţii oameni":

realitatea e că era zăpadă plimbată cu roaba, din celelalte dăţi şi bonusul, de azi.

Duminica egal poezie

Miraj de iarna  

A.E. Baconsky

Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.

Brazii inalti si coplesiti de nea
Par crini enormi acoperiti de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o planta suitoare.

Aberaţii, gospodari şi "oameni amărâţi"

      "Cine are părinţi, pe pământ nu în gând" ar face orice, să-i ţină pe pământ. Părerea mea. Tocmai d-aia mi se pare mai mult decât aberantă, "ştirea" spusă de un reporter "...copii, care au fost nevoiţi să-şi ia părinţii la ei până la îmbunătăţirea vremii". Poate, doar mie mi se parea aşa, deşi nu cred, dar aberante mi s-au părut şi următoarele:

1954,iarna nu-i ca 1900, toamna

    Şi nici ca 2013, primăvara.
    Pe la tv-urile, pe unde prindeam şi eu frânturi de ştiri, venea iadul alb şi alte denumiri pe măsură, tocmai d-aia, la tv-ul meu, nici n-am privit (bine, nu doar, d-aia, dar când).

Privelişti şi de la noi prinse de alţii

"Din toate câte se întâmplâ
Ca de-ntâlnirea cu un nimb
Reinfloreşte Marea Neagra
Cu fiecare anotimp"
Aşa spunea un cântec de munte. Ironic, nu? Le spune cântece de munte, dar multe se aud şi-n serile de vară, pe malul mării.

Restul pozelor le găseşti aici.

Minus multe grade

        Dar nu ştiu câte, că în acel moment, nimic n-aveam prin preajmă, ca să-mi indice şi nu intru pe net de pe telefon, pentru orice fleac (de fapt, cred ca intru o dată la câteva luni, de forţă majoră).

Nebune minţi a făcut Dumnezeu

 
     Minus 25, 29, 13, 17. Ger, ger năpraznic. Ce pot spune, bună şi zăpada, bun şi gerul, bine că n-a fost toată iarna aşa, dar, zău, că-mi dă cu rest la nişte dileme.
   
     În ordinea aleatoare: 

Partea de film de la miezul nopţii

miezul nopţii, pe timpul iernii

Si-un alt nimic

          Din motive de rafale puternice ale vântului, azi n-apare altceva.
          Gata? V-aţi adunat, de pe unde aţi picat, din cauza râsului ? Nu m-a luat vântul. Şi-afară, dac-am ieşit, am ţinut în mână o lopată, deci era ceva greutate. În schimb am suportat, de vreo câteva ori, pierderile justificate de energie electrică şi-apoi am decis că cel mai bine ar fi să o zbughesc în pat. Şi-am zbughit-o, cu o carte, o cană cu vin fiert cu scorţişoară şi-o privelişte minunată. Mda, nu aveam cana în pat, ci lângă, împreună cu veioza şi pentru orice eventualitate, lumănârile şi radio-ul pe baterii.
         Şi pentru că tot ziceam pe fb că în spate e puţină, mi-am dat seama, că-i puţină, unde e altă clădire, dar în dreptul camerei mele, nu-i deloc puţină:

Aşadar, cu siguranţă, până diseară doar atât, deşi ideile de-abia aşteaptă să prindă scris (că nu le glăsuiesc, nu?).

Şi melodiile, pe care-am ţopăit, înainte de a ateriza în pat, la 20:50:

Ilie Micolov - Ninge iar pe strada mea
   
 

Marius Teicu - Iarna, alba iarna
   
P.S- daaaa, urmează un chinez ;)

           

Reţetă pentru câteva clipe cu adrenalină

Clipe dintr-o zi lucrătoare.

Ingrediente:

-una bucată suflet. Nu suflet pereche. Sufletul pereche îl lăsăm să se odihnească, să perinde ţara sau pe scurt să fie fericit/ă), ci una bucată suflet personal

- una bucată trup proprietate personală

- drum

- polei

- cizme

- idei măreţe

- o maşină

- nişte oameni

- un rucsac după gust

Compoziţie:

Se ia sufletul se introduce în trup, trupul în geacă şi cizme (pe lângă celelate accesorii, după gust), se adaugă ghiozdanul şi se purcede la drum. Drumul spre serviciu, ce în mod normal e parcurs în 15 minute la pas mărunt, dar pe vreme cu polei nu se ştie, ce va interveni.

Şi-acum am să vă spun cum mi-a ieşit mie reţeta:

Itinerariul stabilit şi mai ales neschimbat (2bucăţi văi şi 2 bucăţele dealuri, la întoarecere fiind invers) cizmele, de obicei antiderapante, îţi dau posibilitatea de a alege: ori patinaj viteză, ori balet. După gust, văile fiind primele şi neavând timp de balet, normal că aleg patinaj. Ce pot păţi? În cel mai rău caz, îmi rup ceva, momentan radare pentru pietoni nu s-au inventat, ca pe mine ma lua radarul şi pe timp notmal, doar mergând. Bun, cine-i pe stradă? Nişte vecini, nişte consăteni noi, eu sunt pe Sens Unic, echilibrul stabilit, iau startul cu succes, doar că pe la jumatatea drumului văd că din sens opus, adică pe interzis, venea una bucată maşină, condusă de una bucată conducător. Încerc o frână de gleznă, încerc şi-o piruetă, cizmele rebele şi neadaptate condiţiilor nefavorabile (n-am găsit lanţuri) şi deodata aud din spate "murim împreună, la crucea lui taică tu' mare". Ăăăă, ceee? N-am de gând să mor şi mai ales nu aşa. Ce naiba or să scrie în gazete? "FJ13 e emo, s-a aruncat în faţa maşinii", mereu mortul e de vină. Să fiu convinsă, că nu Gulliver e cel ce-mi vorbeşte, întorc capul. Proastă alegere. Nu râdeţi, n-am căzut, dar imaginea din faţa ochilor, mi-a furnizat hohote de râs. Nu mai conta nicio maşină, niciun claxon, nimic, oricum tot el era pe interzis. Închipuiţi-vă, în spatele meu trei inşi şi două inse, cu vârste cuprinse între 48 şi 65 (parcă, dacă nu deja trecut), doi cu beţe, trei doar cu echilibristica. Ce credeţi că făceau? Da, aţi ghicit (văd eu cu ce vă premiez), acelaşi lucru ca şi mine, patinaj viteză. Văzut, râs, dar între timp gândit, maşina aia încă urcă, noi coborâm, eu trebuie să mă salvez, nu? Iubesc stâlpul, l-am iubit la propriu, a fost singurul de care m-am putut ancora şi mi-am putut înfrâna elanul şi-mi plac consătenii ăştia ai mei.

Maşina? Maşina ca maşina, dar musiu şofer şi-a primit nişte urări de bine, atât de mult bine, încât a virat pe prima la dreapta şi nu s-a mai oprit (şi nu de la mine).

Ştie cineva ?

Oare Săniuţă s-o da cu săniuţa? Asta mi-a intrat in minte, fără să ciocăne, în timp ce mă pregătesc să plec la serviciu. Că tot e iarnă, poate are vreunul drum prin Cocoşeşti şi-mi transmite şi mie. L-aş trimite pe domnul Fritz pe teren, da'-i frig şi nu-l expun. Şi sper că, dacă-şi face pârtie să nu facă, precum directoru' lu peşte fiert (cică prăjeala dăunează), sau alţii ca el, pe care nu am apucat să-i pozez, să ţină zăpada tot la el, nu s-o dea la alţii.

Să ia exemplu de la Fritz. Nu zic să-l ia pe tot, să care zăpada cu roaba, că are o plăcere deosebită, din a face pârtie (şi-l înţeleg şi eu o am) şi-n curtea lui, zăpada-i doar pe margini.

V-am pupat...selectiv normal.