Primul chinez stelist si-o ştrumfiţă buclucaşă

        Sunt cam urâţei, ce-i drept, dar sunt:

Scurt istoric al unei zile cu idioţi

     Oameni-s cum sunt.

Cotele viitoarelor ape

   Nu se văd bine. Ce va veni după, va fi şi mai rău, dar momentan cu zâmbet, mătură şi lopată, se-ntăresc muşchii pe fată (asta sună a altceva, nu?).
     Dac-aş posta poza aceasta, pe undeva, fără să specific, probabil că mulţi ar spunea "vaaaaiii, bieţii oameni":

realitatea e că era zăpadă plimbată cu roaba, din celelalte dăţi şi bonusul, de azi.

Minus multe grade

        Dar nu ştiu câte, că în acel moment, nimic n-aveam prin preajmă, ca să-mi indice şi nu intru pe net de pe telefon, pentru orice fleac (de fapt, cred ca intru o dată la câteva luni, de forţă majoră).

Si-un alt nimic

          Din motive de rafale puternice ale vântului, azi n-apare altceva.
          Gata? V-aţi adunat, de pe unde aţi picat, din cauza râsului ? Nu m-a luat vântul. Şi-afară, dac-am ieşit, am ţinut în mână o lopată, deci era ceva greutate. În schimb am suportat, de vreo câteva ori, pierderile justificate de energie electrică şi-apoi am decis că cel mai bine ar fi să o zbughesc în pat. Şi-am zbughit-o, cu o carte, o cană cu vin fiert cu scorţişoară şi-o privelişte minunată. Mda, nu aveam cana în pat, ci lângă, împreună cu veioza şi pentru orice eventualitate, lumănârile şi radio-ul pe baterii.
         Şi pentru că tot ziceam pe fb că în spate e puţină, mi-am dat seama, că-i puţină, unde e altă clădire, dar în dreptul camerei mele, nu-i deloc puţină:

Aşadar, cu siguranţă, până diseară doar atât, deşi ideile de-abia aşteaptă să prindă scris (că nu le glăsuiesc, nu?).

Şi melodiile, pe care-am ţopăit, înainte de a ateriza în pat, la 20:50:

Ilie Micolov - Ninge iar pe strada mea
   
 

Marius Teicu - Iarna, alba iarna
   
P.S- daaaa, urmează un chinez ;)

           

Meteo la Echinoctiul de primavara

Ii spuneam Sambata tatei "uite-te si tu la el, in Decembrie era inflorit si acum..."

Reţetă pentru câteva clipe cu adrenalină

Clipe dintr-o zi lucrătoare.

Ingrediente:

-una bucată suflet. Nu suflet pereche. Sufletul pereche îl lăsăm să se odihnească, să perinde ţara sau pe scurt să fie fericit/ă), ci una bucată suflet personal

- una bucată trup proprietate personală

- drum

- polei

- cizme

- idei măreţe

- o maşină

- nişte oameni

- un rucsac după gust

Compoziţie:

Se ia sufletul se introduce în trup, trupul în geacă şi cizme (pe lângă celelate accesorii, după gust), se adaugă ghiozdanul şi se purcede la drum. Drumul spre serviciu, ce în mod normal e parcurs în 15 minute la pas mărunt, dar pe vreme cu polei nu se ştie, ce va interveni.

Şi-acum am să vă spun cum mi-a ieşit mie reţeta:

Itinerariul stabilit şi mai ales neschimbat (2bucăţi văi şi 2 bucăţele dealuri, la întoarecere fiind invers) cizmele, de obicei antiderapante, îţi dau posibilitatea de a alege: ori patinaj viteză, ori balet. După gust, văile fiind primele şi neavând timp de balet, normal că aleg patinaj. Ce pot păţi? În cel mai rău caz, îmi rup ceva, momentan radare pentru pietoni nu s-au inventat, ca pe mine ma lua radarul şi pe timp notmal, doar mergând. Bun, cine-i pe stradă? Nişte vecini, nişte consăteni noi, eu sunt pe Sens Unic, echilibrul stabilit, iau startul cu succes, doar că pe la jumatatea drumului văd că din sens opus, adică pe interzis, venea una bucată maşină, condusă de una bucată conducător. Încerc o frână de gleznă, încerc şi-o piruetă, cizmele rebele şi neadaptate condiţiilor nefavorabile (n-am găsit lanţuri) şi deodata aud din spate "murim împreună, la crucea lui taică tu' mare". Ăăăă, ceee? N-am de gând să mor şi mai ales nu aşa. Ce naiba or să scrie în gazete? "FJ13 e emo, s-a aruncat în faţa maşinii", mereu mortul e de vină. Să fiu convinsă, că nu Gulliver e cel ce-mi vorbeşte, întorc capul. Proastă alegere. Nu râdeţi, n-am căzut, dar imaginea din faţa ochilor, mi-a furnizat hohote de râs. Nu mai conta nicio maşină, niciun claxon, nimic, oricum tot el era pe interzis. Închipuiţi-vă, în spatele meu trei inşi şi două inse, cu vârste cuprinse între 48 şi 65 (parcă, dacă nu deja trecut), doi cu beţe, trei doar cu echilibristica. Ce credeţi că făceau? Da, aţi ghicit (văd eu cu ce vă premiez), acelaşi lucru ca şi mine, patinaj viteză. Văzut, râs, dar între timp gândit, maşina aia încă urcă, noi coborâm, eu trebuie să mă salvez, nu? Iubesc stâlpul, l-am iubit la propriu, a fost singurul de care m-am putut ancora şi mi-am putut înfrâna elanul şi-mi plac consătenii ăştia ai mei.

Maşina? Maşina ca maşina, dar musiu şofer şi-a primit nişte urări de bine, atât de mult bine, încât a virat pe prima la dreapta şi nu s-a mai oprit (şi nu de la mine).

Taluuu

Pentru că Maria mă întreba ce face Calu şi eu oricum îl filmasem ieri. Hai să privim ce mai face "Taluuu".

Când îşi dădea el seama, că eu "sunt cu ochii pe el", lua poziţia asta:

Ieri

Ieri m-am trezit ca orice român gospodar şi iubitor de ţară şi-am plecat spre serviciu cu gândul că trece şi azi, trece şi mâine şi s-au mai dus 48 de ore din viaţa asta minunată. Dupa primii 500 de metri, îmi dau seama că la cizmele din dotare le-ar fi trebuit ataşate şi beţe sau antiderapante. Ce-i drept s-a oferit un om cu cuc (şapcă cu cuc) să mă ia în dreapta lui, tot avea acelaşi drum, dar după cinci minute de încercat, înjurat, smucit, pălmuit portierele, i-am zis "lasă, că până acum eram acolo". A lăsat-o, cu totul şi m-a însoţit la pas, ceea ce ar fi trebuit să facă şi doamna:

, poate o fi ales varianta asta, dupa ce a sunat un prieten. Normal că s-a gripat săraca, la câtă zăpadă o învelea. Cred că era un aspirator de zăpadă, mda, altfel nu găsesc explicaţie, pentru faptul că era singura în halul acela.

De ce mi-am dat seama abia după 500 metri, că-mi trebuiau schiuri? Pentru că încă o dată mi se confirmă faptul că între un drum comunal şi-un drum judeţean sunt diferenţe mari, iar de ceva vreme avantajul e pentru comunal.

Comunalul:

Judeţeanul:

Să nu credeţi că autorităţile, că "uite că se poate", nu, acelaşi comunal, dar nepăşit de cine trebuie:

C-aşa-i în viaţă, vecini să ai, că de restul se ocupă ei.

As fi vrut

De ieri de la 14 o cant(nanai) incontinuu, nu stiu, mi s-a fixat pe ea si acolo a ramas, de cateva ore, o tot ascult, iar si iar. Bineinteles cu pauza de somn, de vreo 2 ore. Pauza, pe care sincer, nu mi-as fi luat-o, m-as fi tavalit prin zapada, as fi zburdat, apoi as fi stat tolanita acolo. Mi-a fost teama, teama sa nu deranjez linistea. Ningea, era mai frumos, decat in basmele lu Ispirescu, dar totul imi dadea o senzatie de liniste. Nu mai conta, ca zapada imi ajungea pana la genunchi, ca era 3 noapte, iar eu in cateva ore ma reintorceam la serviciu si ar fi trebuit sa dorm, nu conta nimic. Am mancat zapada, avea acelasi gust din totdeauna, am sorbit fulgii si-as fi oprit timpul in loc. Pentru prima data mi-am dorit asta, pentru ca as vrea ca linistea aia sa dureze, dar stiu, ca nu se poate, nu va dura, pentru ca din viata fac parte si oamenii.

Aura Urziceanu - Aproape liniste

Donez vecin deszapezitor

Ma trezesc eu azi, cam pe la a saptea ora si jumatate din zi, mi-azvarl ochii pe geam, la propriu, mi-am luat ochelarii, am deschis geamul si pleosc, inevitabilul s-a produs, aterizare fortata. Ma uit in stanga, in dreapta, pe tavan, nimic, n-am cu sa-i pescuiesc, asa ca-mi trag repede niste itari pe mine si ma avant in Siberia de afara. E frig dimineata, cand itarii sunt de matase si afara-s minus 8 grade. Hai, ca, daca tot am iesit, sa ma si freshuiesc, sa-mi spal ocheanele cu zapada (n-o fi bine, dar uite asa ma pacaleau in copilarie si m-am obisnuit, macar stiu ca ma frec, altii n-au curaj- la zapada ma refer, da?). Gata cu zbenguiala, ca daca mai stau mult, ma cofunda pasarile cu Statuia Libertatii sau cainii cu iapa vreunui domnitor (o fi vreun domnitor ce a avut iapa, nu cal?) si atunci sa vezi distractie. Ce frumos, hai ca ies eu sa fac partie (c-asa-i la sat, nu-ti face nimeni alei prin curte si sensuri giratorii, ti le faci singur, daca vrei), dupa ce imi sorb cafeaua. Cafeaua? Mi-am trantit-o si p-asta in cap, la propriu, dar nu asa oricum, cu ambalaj cu tot, sa simt naibii ceva. Sa ma explic : o ruda (daca e verisoara tatei e o ruda cu nu stiu ce denumire pentru mine) locuieste peste mari, tari, deserturi, emirate, ce sa mai lungim, departe. Si-a primit portia de urari, la vremea plecarii, cat au cicalit securistii o parte din neam, din cauza ei. Ce sa-i faci, s-a maritat si ea si-a plecat dupa barbat, in traducerea lui Gheo, de la bodega din colt "ti-a trebuit #^$%, era satul plin, tu te-ai dus la 2500km, inseamna ca a meritat". Da, stai, c-am deviat mult de la subiect, predicat, complemente si alte cele. Deci, cum spuneam, cafeaua: ruda fara nume, din cand in cand mai revine sau isi ia mama la ea, pe timpul iernii si cum tata-i tata si eu fiica sa (ptiuu, cat mi-s de desteapta), normal ca dispunem si de una bucata sotie sau mama, care a fost daruita, de catre ruda cu un pachet de cafea. Nu stiu ce pun arabii in cafea, habar n-am ce-s firicelele alea, ciulini nu-s, am mancat in copilarie fortat, dar poate or fi, ciulini arabi nu am mancat (triiiinc, nici nu ma mai laud, dar mi-s desteapta), dar deja dupa ce ai sorbit doua guri, parca ti-ai angajat un stol de oameni bautori de red bull (cum le zice astora, carora red bull-ul le da aripi?). Ce dispuneam eu de energie, de ziceai ca-s vreo centrala, ca acum, deja eram hotarata sa mut campiile (pe principiul "si campiile vor mutate, nu doar muntii) si da-i cu cedeaza trecerea pe mosie. Pe mosie, ca pe mosie, dar nu ma apucam acum sa deszapezesc si strada. Neaah, pentru asta exista vecini. Inchiriez vecin, fara stirea lui, de fapt luati-l cu totul, tineti-l voi si pe timp de vara. Asadar si prin urmare, daca nu sunt strazile deszapezite, sunt troiene si alte nimicuri d-astea de-ale iernii, ia-ti un sindacobenzinar. Dezavantaje :daca stai mai sus de el, sau pe alte strazi, pe unde domnul nu masineste, nu prea ai un drum curat, pe timp de primavara-vara-toamna risti sa-ti crape casa, de la atatea masini de mare tonaj si lista cu dezavantaje poate continua la nesfarsit, dar cel mai grav e ca distruge relieful! Candva imi doream, ca atunci cand m-oi duce de rapa, sa ma duc de "Vaile Adanci" (eu cu MIRC le denumisem asa, acum vreo 24 de ani), nu mai am cum, a sosit el si-a astupat tot, c-asa-i in viata, nu-i pentru cin' se pregateste, e pentru cine benzineste.

Femeia de zapada

Nu toate zapezile-s la fel. Pfff, ce masinica sunt (adica smart intr-o alta limba), ma minunez singura. De exemplu ieri, zapada a fost buna de bulgari,azi nu, dar tot am facut-o:

Ieri:

primul bulgare si niste poze,in drum spre serviciu:

Azi:

 

Doamnelor si domnilor... va prezentam prima femeie de zapada :), sa nu facem discriminari, ca doar toti avem aceleasi drepturi. Ce pacat, ca nu s-au facut bulgari,dar iarna abia a inceput:

 si bonus, partenerul ei, cam timid, de anul trecut :

ninsoarea cea rara