În ultimele zile am tot citit că ei. Nu, nu doar ei, ci și noi. Mă gândeam la ucraineanul acela, de a murit cu ei de gât. Nu chiar cu ei de gât, dar cel puțin a reușit să își răzbune copila, chiar dacă asta nu cred că l-a ajutat prea mult. Pentru el Chappeu bass!
În 2013 m-am trezit într-un film prost. Atât de prost, că-l așteptam pe Steven Segal la fiecare colț. Cu spart de ușă și intrat cu poliția, pentru a salva pe cineva pentru alte câteva zile. Ce făcea cel care se baricadase în casă, în timp ce poliția era la ușă?! O îndopa cu pastile și aduna actele unei firme fantome (care de fapt nu era a lui, dar altă poveste). Ce făcusem eu cu o zi înainte? Descoperisem ilegalitățile alea, sunasem la miliție, sunasem la medici, sunasem la prieteni. Noaptea am petrecut-o-n stradă, cu doi tineri, unul de 18 și unul de 20 ani (acasă așteptau vești unul care suferise tocmai un alt infarct și i se montase un stend și pe care-l dusesem la control în ziua respectivă si o mamă și mie trebuia să-mi vină rezultatul testului Papanicolau, but another stories) în fața blocului și sub podul de la Sud, în fața Secției de miliție. Dimineața milițienii m-au trimis iar să-mi cumpăr pix și coli și să formulez o plângere scrisă. Probabil arătam ca o boschetară, nedormită, nemâncată și posibil și puțeam, dar am mers în gară, să-mi cumpăr pix și coli și tot râdeau de "povestea" mea. Sunt conștientă și acum că doar Ăl de Pretutindeni mi-a dat putere atunci. Era dimineață și-au trecut ore până miliția a catadicsit să mă ia în serios. De fapt nu, nu m-au luat pe mine. Prietenii ăia, care erau și prietenii ei, au apelat la o altă prietenă avocată și așa am reușit. Miliția mea a spart ușa, n-a așteptat mandat. Au înțeles la ușa, la geamuri (ființa aia se baricadase-n casa, care nu era a lui ... dar despre asta, poate altadata) cât e de grav și-au primit aprobarea de la un OM (ce se stinse anul ăsta). Tensiunea 6, "droage", etc. Era Joi, 13 Martie 2013. Pe 17 ne-am luat Adio, dar înainte și-a revenit cât să spună multe (înregistrările sunt și acum prin multe și diverse locuri). Ce-a mai fost în perioada asta și mai ales în cea de după? Telefoane, amenințări, mori de vânt, lași. Un film cu Steven Segal, ce să mai. Oamenii, care trebuiau să ia măsuri, fugeau. Mă sfătuiau să renunț, că "uite, vezi și tu cine-s ăștia și ce tun au dat". Mda, vedeam, citisem și eu presa, știam și eu cine și cum cumpărase squadra. Vorbisem cu mulți dintre ei și-mi râdeau zeflemitor în față. Aflasem mai multe dând cu je m'apelle. Toți spuneau "fugi de municipiu, aici n-ai să faci nimic", "aruncă-le, fă-te că nu știi". Până și avocata salvatoare din acea zi, a renunțat. Trebuia să-i duc documente, am aștepat-o să vină și nu a mai apărut. Mi-au spus fetele apoi cine, cum și de ce nu se implică (oricum, la un simplu search pe google te-ngrozeai de ce găseai). Unul singur a avut sânge-n istalație si-am făcut pe detectivi prin depozite părăsite și locații fictive. Sunt multe, pe care le-am retrăit aseară fără voia mea. Nu, nu le uitasem, doar că trăiesc în prezent, deși trecutul altora îmi ciocăne la ușă de multe ori. Acum trei veri mi-a sunat telefonul "bă, m-au căutat unii de la DNA, m-au întrebat dacă știu ceva despre ... Le-am zis cum m-ai învățat, că tu ai și tu știi. Eu nu știu nimic. Au zis că vin azi". În aceeași zi, mai mult de 10 ore le-am petrecut împreună în pod. Sortam, discutam. De fiecare dată, când găseau câte ceva spuneau "d-aia fugeau toți. Știți cine sunt". Mda, repet, știam și știu. Acum mulți sunt în pușcărie și alții-s dincolo.
Eh, da. D-aia consider că nu-s doar ei vinovați, ci și noi. Noi, cei care nu deschidem gura, noi, cei care ne bucurăm de răul altora, noi, cei care închidem ochii de fiecare dată, când putem interveni.
Mulți care puteau face atunci multe, n-au făcut-o și mulți, care nu puteau m-au ajutat cu sfaturi și au fost langă mine. Unii nici nu mă știau fizic, cum ar fi domnul HB. Nu neg că n-am avut gânduri de răzbunare în același mod, dar m-am gândit că depindeau prea mulți de mine.
Aud c-acum spun unii oameni, c-au auzit-o pe copila aia urlând. Dacă nu fabulează în declarații și ei sunt vinovați. Vinovați de indiferență, precum mulți dintre noi.
P.S.-am scris asta ieri, undeva în jurul prânzului. Am salvat-o și-am zis că nu o maj postez. Mai devreme am primit un mesaj "esti bine bă? Ai văzut cu fata aia? Săraca, parc-am fi noi în 2013" și m-am gândit c-ar trebui să postez
P.S. Doi- d-aia nu cred nici în jurnaliștii de investigație vestiți. Degeaba te roagă, după ce au scris toți, deși au avut totul pe tavă.
P.S. Trei- poza e făcută unde am fost găzduită aseară.
P.S Patru- probabil sunt greșeli. Scuzați-mă! Am scris cu nodul în gât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu