Primit cu o condiţie: să dai din mână.
Recunosc, vara-mi e nelipsit de ani de zile. De vreo cinci, îmi tot dau aere cu unul vechi, dar totuşi nou, primit peste ţări, dar dintr-o ţară cu mări. Zilele trecute am auzit la Radio România Actualităţi şi povestea lui şi poveştile ţesute-n jurul lui. Ahhh, nici nu gândiţi, unde m-a dus imaginaţia, atunci când am auzit şi că ar avea/ ar fi avut un limbaj aparte.
Evantaiul. Atât de necesar uneori, atât de secretos, odinioară şi-atât de
Aşteaptă-mă - larg deschis
Vino si vorbeste cu mine -deschis in mana stanga
Da- pus pe obrazul drept
Nu- pus pe obrazul stang
Când ne putem vedea?- inchis, langa ochiul drept
Te iubesc- tinut langa inima
Îmi pare rău-asezat la nivelul ochilor
Mă poţi săruta- pe jumatate inchis, tinut pe buze
Iubesc pe altcineva- rasucindu-l in mana dreapta
Suntem spionaţi -rasucindu-l in mana stanga
Vreau să fim prieteni- Un evantai lasat sa cada
Sunt măritată- făcându-ţi aer incet
Sunt logodită- făcându-ţi aer repede
Şi răspunsul, mult aşteptat
sau poate nu:
Mă mărit cu tine- Inchiderea usoara a unui evantai larg deschis
Poate-ntr-o zi am să citesc şi-un catren dedicat lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu