Am vrut să scriu o postare asemănătoare, acum multă vreme, dar nu ştiu nici azi de ce nu am făcut-o.
Cu mult înainte, de a începe recesământul trecut, vecina mea, care-i de aceiasi vârstă cu tatăl meu, a fost "vizitată" de doi oameni, care au întrebat-o, dacă acolo locuieşte domnul D.Vasile. Bineînţeles, că vecinei mele nu i-a venit în minte să spună, că domnul locuieşte la doi metri sub pământ, ci a fost atât de darnică încât le-a dat datele de pe buletin (de ce le avea, deşi omul e mort, habar n-am). La câteva minute, după ce dânşii s-au evaporat, ginerele vecinei a venit în "recunoaştere" (aşa vine el să vadă, dacă e bine) şi cum face parte din conducere vecina i-a spus de cei doi. Degeaba i-a căutat, degeaba a întrebat la autorităţi, nimeni nu ştia nimic.
Vara trecută, pe strada, unde-mi e situat cortul, au sosit doi domni, care vindeau obiecte bisericeşti şi spuneau că sunt trimişi de unul dintre preoţi. Preţul obiectelor era de vreo două ori mai mare decât în mod normal. Mama, care a asistat la "expunere" s-a gândit să-l sune pe unul dintre preoţi. După câteva minute, preoţii au sosit amândoi, i-au găsit pe cei doi domni şi le-au spus doar atât "ceea ce faceţi voi e caz penal. La poliţie nu vă duc, dar dacă tot faceţi speculă, nu o faceţi în numele nostru".
Aaa, că s-au gândit să îmi ducă acasă cardul de salarii şi având părinţii instruiţi au refuzat să-l primească e altă poveste. Una plânso-amuzantă. S-a trezit tata într-o zi, în sunetul suav al soneriei şi s-a prezentat la poartă, domnişoara i-a cerut să o cheme pe doamna D, tata a chemat-o pe mama, iar domnişoara a rămas surprinsă, spunând "dar nu această doamnă D". "Apoi, eu alta n-am" i-a răspuns tata/ I-a explicat ea apoi, dar cum eu îi instruisem altfel, cardul meu s-a plimbat vreo lună pe unde au vrut ei. Din cinci persoane, doar pe al meu se treziseră să-l plimbe.
Azi, o mătuşă de a tatei, dar apropiată de vârstă cu el, a fost vizitată de doi domni, care i-au spus aşa "ne-a trimis V(ginerele ei) să ne dai 1000 ron (10 milioane)". Cum ginerele de obicei îi trimetea oameni la treabă, dar niciodată necunoscuţi, ci băieţi din sat, cum ginerele se află în aceiaşi echipă de conducere şi în alta de elită, mătuşa a avut unele dubii, mai ales că cei doi insistau că e V la telefon şi ca poate vorbi cu el. A refuzat convorbirea, dar a refuzat să le dea şi banii. Doar atât a reţinut: că erau cu o Dacie verde.
Exemple mai am câteva, dar nu îmi vin acum toate, în minte, în schimb atât v-aş ruga: "educaţi-vă" bătrânii. Hoţi, şmecheri şi cretini sunt pe toate drumurile. E simplu de aflat unele date, ca mai apoi să acţioneze. In general, nu sufăr oamenii, care îsi bat joc, dar pe cei care îşi bat joc de copii, de bătrâni şi de oamenii cu dizabilităţi, i-aş scalpa cu mâinile mele, fără pic de remuşcare.
Un comentariu:
Ma crezi ca aceleasi lucruri si chiar unele mai grave se intampla si in satul bunicilor. mereu cand vorbim la telefon le reamintim sa nu primeasca pe nimeni, sa nu cumpere nimic si sa nu lase pe nimeni in curte. Sunt absolut de acord cu ceea ce spui si chiar trebuie sa ne educam batranii.
Trimiteți un comentariu