Două din realitate:
În drumul lor, spre Vărbilău, doi pensionari discutau, despre una, despre alta, despre nepoţi şi copii, neajunşi acasă, când la un moment dat soţul virează dreapta (soţul-72 de ani):
- Unde mergem, întreabă consoarta lui? (am uitat să specific, consoarta e la origine din localitatea respectivă, deci ştie toate străduţele, unde duc)
- La mânăstire, spuse el (specific şi aici: nu e un bisericos, e un credincios. Un preot chiar i-a zis cândva "ai s-ajungi dumneata la mâna mea"/ Între timp a murit. Preotul a murit.)
- Eu nu merg. Pe mine să mă duci la cimitir ! răspunse doamna, pe un ton imperativ. (Apropo, doamna e mult mai bisericoasă)
- Oricând, dar nu crezi că e prea devreme?
Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs:
Merge un amic să cumpere un coşciug, pentru bunica sa. Bineînţeles că, acum coşciugele sunt dotate (apropo, pentru că am un lapsus, am vrut să văd cum se numeşte lenjeria/căptuşeala şi-am ajuns aici. Merită să vă minunaţi.) complet. Şi se uita el şi măsura şi se-ntreba, oare ce i s-ar potrivi şi ce să aleagă, dintre multele modele. Hotărârea luată, urmează următorul dialog:
-Lenjeria/ căptuşeala să fie din bumbac sau sintetic?
- E vreo diferenţă?, întreabă amicul.
-La preţ nu prea mult, cea sintetică e mai ieftină, dar cea din bumbac e mai bună pentru sănătate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu