Nu ştiu dacă-s multe persoane ca mine, dar tocmai am descoperit astăzi, alte două persoane, născute-n aceiaşi lună ca si mine, cărora nu le place să-si aniverseze ziua de naştere. Coincidenţă, necoincidenţă, dar nu-s singura fiinţă de pe pământ, care are acest "fără treişpe" (adică un fel de fix).
Mie urarea de La Mulţi Ani, în anumite împrejurăi, îmi provoacă o stare de lehamite. Mda, ştiu, nu-s chiar întreagă, dar aşa de ipocrite-mi par anumite persoane.
Să luăm ca exemplu, ziua de ieri, zi de naştere, pentru o anumită colegă. Colegă, care are şi-un prenume cu nume sfânt. Până ajungem la punctul culminant de ieri, punct plin de ipocrizie, să vă spun cam cum au decurs unele dialoguri, Luni.
Una bucată femeie: şi ce? Nici măcar La Mulţi Ani nu-i mai zic, că de sfânt, n-a adus nimic.
Altă bucată: aşa e, dă-o încolo.
Între timp apare colega, despre care se vorbea (mă scuzaţi, n-am specificat, totul se desfăşura în pauza de masă, aşa că asistam fără voia noastră, la aceste dialoguri).
Una bucată femeie: mâine e ziua ta, nu?! La Mulţi Ani!
Altă bucată femeie: La Mulţi Ani!
Eu şi bucata de lângă mine: ce-nseamnă să ai dublă personalitate...Nimeni nu s-a prins.
Cam la vreo două ore, după dialogurile anterioare, o colegă îi spune alteia (în traducere = una bucată femeie) "Duminică e ziua ta. La Mulţi Ani!", când auzim bucata: "aaa, dar nu ţin cont de ziua de nume, nu o aniversez". Cum spuneam, dublă personalitate.
Nu are rost să reproduc şi cuvintele, pe care le-am mormăit atunci, pentru că înţelegeţi şi singuri.
Ajungem la ziua de ieri, ora 8:30, toată lumea pe poziţii, când apare colega, a cărei zi de naştere a fost, purtând pe braţe, platouri de prăjituri. Una bucată femeie, altă bucată, alte bucăti: La Mulţi Ani! Nu după mult timp apare o altă colegă, care-ntre timp a fost sunată, pentru a cumpăra un buchet de flori. Nu m-am putut abţine şi-am întrebat-o la ce oră a fost anunţată ca să cumpere, mi-a răspuns sincer "la 8:30". Şi iar nu m-am putut abţine şi-am zis tare, ca să audă toate bucăţile: "ahaa, deci dacă a adus prăjituri, să fim ipocrite".
De ieri, 95% dintre colege au adăugat un alt motiv pe lista celor, pentru care nu mă număr, printre favoritele lor (altul e Paraziţii, altul Tudor Gheorghe, altul rochia/fusta), nu-i bai, nici nu-mi doream, dar sincer, pentru astfel de oameni, ipocriţi, aş avea urări, numai d-astea:
P.S- mâine e ziua, altei colege, azi vorbeam ca să îi luăm flori. Vorbeam doar, că nu s-a materializat, vorba unei fete, care mi-a cerut voie, pentru a-mi prelua expresia "dac-aduce prăjituri, o să i se cumpere". @%^$, rămân la "tradiţia" mea, singură.
Alt P.S- or aproba legea aia, care prevede că poţi sta acasă de ziua de naştere sau onomastică?
Sursa pozei: prietenul meu, de la serviciu, pe care-l văd de la 8:30 la 17. E pistruiat ca mine, că doar mă uitam în jos, când desenam.
Un comentariu:
Până se aprobă legea aia cu ziua liberă eu mi-am dat singur legea asta. Astfel că de vreo câțiva ani ziua mea pică întotdeauna într-o zi liberă. Și mi-e așa bine :))
Trimiteți un comentariu