miercuri, 16 noiembrie 2011

Ai zâmbit azi?

Îţi scriu aceste rânduri ţie, pentru că nu vreau să plângem amândouă, ci vreau să râdem, vreau să fim noi.
Mda, nu-i pentru toată lumea, să mă scuze ceilalţi, dar rândurile astea-s pentru TINE.
IARTĂ-MĂ, poate ai să plângi, aşa cum ai plâns în alte dăţi, citind p-aici. Nu ştiam că urmăreşti aberaţiile astea, dar mi-ai zis că ai plâns când... (ştii tu, probabil că aici şi-aici) şi-ai râs aici.
IARTĂ-MĂ, TE ROG SĂ MĂ IERŢI PENTRU TOATE.
A fost o glumă, când ţi-am zis că trebuie să stabilim ce avem de făcut, când va muri una dintre noi. O glumă, ţi-aminteşti "mie o să-mi pară rău"?
Nici nu vreau să concep şi nici nu vreau să mă gândesc, dar plâng, acum plâng, în faţa ta n-am făcut-o. Am făcut aceleaşi glume tâmpite, aceleaşi liste ca-n fiecare an , deşi ştim amândouă că trebuie să îţi vină cheful, că trebuie ca oamenii să fie oameni.
NU VREAU SĂ AUD CĂ NU POŢI, NU VREAU SĂ TE VĂD PESIMISTĂ, NU, VREAU SĂ FII CA ÎNTOTDEAUNA.
Mă enervaţi şi tu şi sor'mea, da, mă enervaţi enorm şi ştii de ce.
Simt că se năruie totul în jurul meu. Mă doare totul şi nu pot să accept ce mi-ai spus.
Nu, stai liniştită, n-am să spun nimănui, dacă aş fi în locul tău, aş proceda la fel, dar trebuia să îţi spun MULŢUMESC. MULŢUMESC pentru toate şi să ştii că aşa tâmpită, nebună, zăpăcită, zâmbăreaţă cu mintea creaţă, rea, nervoasă, certăreaţă, întrebătoare şi cum oi mai fi eu, TE IUBESC.
Ai zâmbit azi?

sfarsitul nu-i aici... Pasarea Colibri
 
 


Aloooooooooooo, cu TINE vorbesc, DISPARI din faţa monitorului şi zâmbeşte, jur că de data asta te bat. Se presupune, că ar trebui să-mi fiţi exemple, că sunteţi mai mari, dar voi ce faceţi? Ce exemplu îmi daţi mie acum? Şi-aşa am sufletul sub pământ şi mi-e dor de mult prea mulţi oameni, tu ce vrei să îmi faci?
Da, ştiu că ai să citeşti azi, şi că n-ai citit aseară.

Niciun comentariu: