Ai zâmbit azi?

  Fă-o!

Un amalgam doar pentru mine

   Nu mai gândesc de ani "nu mi se poate întâmpla mie", dar şi când e cât p-aci să mi se-ntâmple, mă simt la marginea prăpastiei.
   Dragă mamă, sunt bine, ţi-am scris cândva pe fb nişte rânduri, simţeam nevoia să mă descarc şi mă speriasem enorm. Azi n-o mai pot face acolo, sunt persoane, care s-ar alarma imediat şi te-ar alarma şi pe tine. Nu cred că te-am minţit, doar am omis să îţi spun "o chestie", dar cred că inima ta nu ar fi suportat şi asta, ţinând cont că inima ta e încă fragilă, pentru lupta, pe care o duce soră mea.
   Ai zâmbit azi?
   Eu da, cu toată inima.

Ce a fost, a fost, ce va fi, va fi

 Să fiţi sănătoşi!
 S-aveţi un an, pe care să-l puteţi traversa!
 La mulţi ani!
 În rest, e simplu, ca-ntotdeuana asta mi-e urarea: să vă fie anul, aşa cum mi-l doriţi mie! :)

Drumul spre optimism

V-amintiţi de copiii din deal?
Repet: părinţii copiilor din deal n-au cerşit, n-au cerut, dar din ce au primit, au făcut.

Ai zâmbit azi?

Îţi scriu aceste rânduri ţie, pentru că nu vreau să plângem amândouă, ci vreau să râdem, vreau să fim noi.
Mda, nu-i pentru toată lumea, să mă scuze ceilalţi, dar rândurile astea-s pentru TINE.
IARTĂ-MĂ, poate ai să plângi, aşa cum ai plâns în alte dăţi, citind p-aici. Nu ştiam că urmăreşti aberaţiile astea, dar mi-ai zis că ai plâns când... (ştii tu, probabil că aici şi-aici) şi-ai râs aici.
IARTĂ-MĂ, TE ROG SĂ MĂ IERŢI PENTRU TOATE.
A fost o glumă, când ţi-am zis că trebuie să stabilim ce avem de făcut, când va muri una dintre noi. O glumă, ţi-aminteşti "mie o să-mi pară rău"?
Nici nu vreau să concep şi nici nu vreau să mă gândesc, dar plâng, acum plâng, în faţa ta n-am făcut-o. Am făcut aceleaşi glume tâmpite, aceleaşi liste ca-n fiecare an , deşi ştim amândouă că trebuie să îţi vină cheful, că trebuie ca oamenii să fie oameni.
NU VREAU SĂ AUD CĂ NU POŢI, NU VREAU SĂ TE VĂD PESIMISTĂ, NU, VREAU SĂ FII CA ÎNTOTDEAUNA.
Mă enervaţi şi tu şi sor'mea, da, mă enervaţi enorm şi ştii de ce.
Simt că se năruie totul în jurul meu. Mă doare totul şi nu pot să accept ce mi-ai spus.
Nu, stai liniştită, n-am să spun nimănui, dacă aş fi în locul tău, aş proceda la fel, dar trebuia să îţi spun MULŢUMESC. MULŢUMESC pentru toate şi să ştii că aşa tâmpită, nebună, zăpăcită, zâmbăreaţă cu mintea creaţă, rea, nervoasă, certăreaţă, întrebătoare şi cum oi mai fi eu, TE IUBESC.
Ai zâmbit azi?

sfarsitul nu-i aici... Pasarea Colibri
 
 


Aloooooooooooo, cu TINE vorbesc, DISPARI din faţa monitorului şi zâmbeşte, jur că de data asta te bat. Se presupune, că ar trebui să-mi fiţi exemple, că sunteţi mai mari, dar voi ce faceţi? Ce exemplu îmi daţi mie acum? Şi-aşa am sufletul sub pământ şi mi-e dor de mult prea mulţi oameni, tu ce vrei să îmi faci?
Da, ştiu că ai să citeşti azi, şi că n-ai citit aseară.

Ai zambit azi?

- Şi ce-ai să faci cu toate astea, când eu n-o să mai fiu? i-a zis într-o zi, după ce o supărarse.
- Ce-au făcut şi alţii, i-a răspuns mama ei, pe acelaşi ton, rece şi dur.
A durut-o, a durut-o tot ce i-a spus, la fel cum au dudrut-o şi celelate cuvinte, pe care le-auzea mereu, dar niciodată nu i-a zis nimic. Era mama ei.
Şi-au mai fost dăţi, poate sute, le-a strâns în ea şi n-a spus nimănui decât mici frânturi.
Am întâlnit-o de curând pe mama ei, spunea "şi ce fac eu acum cu toate astea?Ce fac eu, când ea nu mai e?"
Ai zâmbit azi?
Doare, doare al naibii de tare si nimeni nu o mai aduce înapoi.

Ai zâmbit azi?

"Eşti frumoasă, ai un râs minunat şi degeaba vrei să pari altfel" i-a zis într-o seară şi ea l-a crezut.
"Ai ochi frumoşi, dar dincolo de ochi eşti tu" şi ea iar l-a crezut.
"Nu-ţi cer nimic din ceea ce nu vrei, doar o aventură de o zi" i-a zis ea cândva şi el a fost de acord
Şi-ntro zi şi-au dorit să finalizeze discuţiile lor, dar la fel ca într-o altă zi, discuţiile au rămas nefinalizate şi-a intervenit destinul.

Ai zâmbit azi?

I-au spus "nu te ingrijora decat daca sunt peste 50 şi ajungi la sub 45" şi nu s-a îngrijorat.
A ajuns la peste 50, mult peste 50 şi e şi sub 45, dar tot nu s-a-ngrijorat.
Ai zambit azi?
Mâine să nu fie prea târziu.

Ironic, nu?

Cunosc pe cineva (sincer, acum cunosc doar locul,unde e cazat) a cărui zi de naştere pica într-o zi de Miercuri.
Şi-a sărbătorit-o în Sâmbăta precedentă.

Ai zâmbit azi?

Subtitlul de azi:
Mulţumeşte pentru ceea ce ai şi nu uita, poate să fie şi mai rău.
Nu, noi oamenii nu suntem niciodată muţumiţi. Mereu ne dorim mai mult şi mai mult. A apărut pe piaţă un telefon mobil, care face şi cartofi prăjiţi, hop, al nostru e. S-a lansat aparatul, care slăbeşte în timp ce noi putem înfuleca liniştiţi 13 şauorme, al nostru e.
Ce zic eu aici?
Habar n-avem că Zecele ăsta e cât se poate de adevărat şi în aceiaşi oală aş include şi sănătatea. Omul nu conştientizează că are o mare avere, dacă e sănătos, decât după ce o pierde. Păcat, mare păcat.

Am întâlnit însă şi oameni, care îţi demonstrează că poţi fi optimist.