După 17 ani

               V-amintiţi de locurile acelea de odinioară, de magazinul de lactate, de aprozar, de alimentara ? Pe scurt, de locurile acelea, care erau candva ceva şi care de-a lungul timpului au fost transformate în măcelării, carmangerii, sedii de bănci, cluburi, baruri de zi sau alte destinaţii?
Ei bine, am regăsit acum un an un loc drag mie, un loc din care-mi făceam stocul de rechizite. Un loc, despre care am vrut să scriu de multă vreme, dar...

Un loc, pe care si azi l-am găsit neschimbat. Bun, reamenajat, un pic modernizat, dar cu aceleaşi practici de odinioară. Un loc, pe care din fericire, timpul nu l-a schimbat.
O librărie. Aceiaşi librărie, din care acum 17 ani şi câteva zile, mi-am procurat un set de cărţi (printre altele), un set, care nu-i afişat la vedere, că dă bine să ai cărţi "aurite şi din piele" în bibliotecă, un set, pentru care i-am cerut bani mamei, pentru că n-apucasem să îmi fac economii de ajuns, din banii, pe care mi-i dădea tata, ca să-i am de buzunar.
Un set, care la vremea respectivă a costat 20.000 lei şi ţin minte şi acum vorbele doamnei de  la librărie (doamnă prezentă şi astăzi):
- e primul set, pe care-l vând, cine îţi face cadoul acesta?
- eu, cu ajutorul mamei şi al tatei.

Eu mi-am făcut cadou şi astăzi, eu, pentru că cea de odinioară s-a evaporat din casă, eu mi-am făcut cadou şi astăzi, după 17 ani şi câteva zile mai târziu (ştiu sigur că nu-i o lună, după cum s-ar zice din dată, dar setul acela l-am procurat undeva între 15 Septembrie şi 1 Octombrie 1993)

Mihaela, da, scriam şi încă mai scriu pe prima pagină a cărţilor.
P.S- câţi dintre voi aţi ştiut de Noaptea Bibliotecilor?