Odată

Pe vremea când nu erau zoom-uri, pixeli, delete, crop, senzori de mişcare, distanţe focale, timpi de expunere, atentionări de ochi roşii sau clipiri şi alte cele, când toată lumea se alinia la poze, era musai să iasă din prima sau te trezeai cu intruşii în poză.

Amintiri cu alţii:

Despre doamna mi-amintesc atât: avea părul prins cu o clemă din lemn împletit, din aceea care făcea cocuri şi pe copil l-aş fi ţinut numai în nisip...îngropat de la cap în sus.
Nu, nu-i cunoştea nimeni şi nu, în poză nu-s eu, eram uneva în spatele aparatului, în stânga.
P.S- dacă recunoaşteţi personajele, le puteţi spune că am o poză cu dânşii.