Dumitrescu Vasile, mort in luptele de la Oituz.
Nu, n-ai sa-l gasesti in poza alaturata.
In urma lui au ramas doi copii, dintre care unul a participat la al doilea razboi mondial, ajungand pana la Odessa, unde trupele sovietice au inconjurat Regimentul (am sa revin cu numarul exact, ca nu-s sigura, daca era 3 sau altceva), doar putini reusind sa scape, restul au fost luati ca prizonieri de razboi. Cei ce au scapat, au fost trimisi o perioada, de o luna, acasa, pentru relaxare.
In timp ce romanii erau plecati pe front, acasa se dadea acelasi razboi. Nemtii vorbeau frumos, cereau oua, pentru a le bea crude, dadeau diverse cadouri copiiilor, pe cand rusii faceau prapad. Pe principiul sa otravim fantanile, sa violam muierile, sa bem, sa bem, sa bem si sa vandalizam.
Poate sa scrie in cartile de istorie altceva, mai mult cred, ceea ce am scris mai sus, pentru ca mi-au fost spuse candva, de unul dintre protagonisti:
- si ai omorat oameni?
- nu am tras direct, la tinta, sa-i omor, dar cred c-atunci, cand eram la mitraliera, nimeream si eu pe cate unul.
Cand a murit tataie, prima vorba, ce-am spus-o a fost "si mie cine-mi mai spune acum din razboi?". Asta gandea mintea mea de copil si-s unii, ce erau atunci putin mai mari, decat mine si ma judeca si astazi pentru asta.
6 comentarii:
Din fericire, bunica mea (din partea mamei) inca mai traieste.
Confirm adevarul celor scrise de catre tine. Mai ales in legatura cu paralela intre trupele germane si cele rusesti.
Bunica(din partea mamei) a fost ajutor de farmacie(in Ploiesti) la o evreica (si asta in timpul ocupatiei germane). Bunica era refugiata aici din Ardeal. A fost printre putinii supravietuitori ai macelului hortyst asupra satelor din jurul Zalaului. Supravietuitori salvati din ghearele hortystilor de autoritatea unui ofiter german .
Evreica a supravietuit bine merci, fara probleme, si si-a vazut de farmacie. Bunicul meu (tot din partea mamei) -decedat- a fost jandarm in armata romana, detasat prin diferite regiuni ale tarii.
Dupa razboi a fost cautat de o familie de evrei, pe care ii ajutase sa fuga de sub escorta. :) Vroiau sa ii multumeasca !
Bunicul din partea tatalui a fost locotenent in armata romana. A facut 3 ani de prizonierat in Siberia ... Foarte greu reuseai sa il convingi a-ti povesti ororile acelor vremuri. Mai ales ca eram mult prea mic pentru niste povestiri atat de crude.
Poate ca intr-o zi o sa ma apuc sa astern in scris povestile lor(ceea ce imi mai amintesc).
Imi placea sa ii ascult povestind.
Nu trebuie sa uitam niciodata ca istoria este scrisa de catre cei ce au castigat razboiul...Invingatorul nu este intrebat niciodata daca spune adevarul.
Tipic pentru o comună din Prahova. Prostimea la putere
@Hector B- mi-as da ani din viata,pentru povestirile alea.Am avut inclinatii d-astea de mica si nu ma inspaimantau.Daca ai cum scrie-le,merita.
@HCM- tipic HCM.Apropo,nu cred ca am scris undeva PH in postarea asta.
Erata:
1 - "Supravietuitorii au fost salvati (...) "
2 - Istoria este scrisa de catre cei ce au castigat razboiul..., invingatorul nefiind intrebat vreodata daca a spus sau spune adevarul.
@Hector- nu cred ca era nevoie de erata,cine a vrut sa inteleaga a inteles :)
Si mie mi povestea odata bunica saraca de nenorocirile pe care le faceau rusii in timp de razboi, cum alerge femeile prin satele romanesti si acestea fugeau si nu stiau cum sa se ascunda mai bine , cu nemtii era altceva , erau mai blanzi decat rusii , ajutau daca puteau , nu faceau rele.
Trimiteți un comentariu