Cand oi muri (2)

Daca totusi, nu ma lasati pe gard (poate voi lasa niste parale, cat sa v-ajunga sa ma cazati dincolo) sa nu ma vizitati doar la zile alese, de catre altii (cum ar fi Paste, Craciun si Sambetele Mortilor) si doar ca sa va vada ochii ageri ai altora. Nu, nu va e dor de mine nu ma vizitati, va ia dorul pe 44 Decembrie, ma cautati, altfel am sa va bantui toata viata.Nu vreau lumanari cu rugaciuni catre Fecioara Maria, scrise in italiana. Nu, nici macar in congoleza sau ce alta limba vreti voi, nu-mi mai ajuta la nimic. Prefer lumanari din ceara de albine si-n caz, ca n-or mai fi, nu vreau nimic.

In cazul, in care nu luati in seama ce am scris mai sus si veniti la o zi d-aia aleasa, citi bine ce scrie pe cruce, poate oi avea acelasi nume cu o alta persoana (ceea ce nu prea cred), dar sigur n-am sa am acelasi nume de cod si, daca gresiti, asumati-va greseala, nu o faceti nesimtita pe persoana ce va spune "asta e ruda mea, vezi ce scrie aici? E tataie al meu (n-o sa fiu eu tataie al vostru, e doar un exemplu), da? Ruda ta e putin mai incolo".
N-am nevoie de buchete de flori cat mai mari, c-asa da bine, ci am nevoie de curatenie.
N-am nevoie de ciment deasupra, c-asa-i la moda, ci am nevoie de pamant. Pamant gol. Decat sa fie plin de flori uscate si maracini, mai bine gol.
Si nicicand sa nu uitati ca: