Cică, nu-i de ajuns ce am zis la preot, să o fac şi virtual, să vedeţi/citiţi si voi, cu toate că e diferenţă mare. Aşadar, de la Nea Costache sosită, asta ar fi un fel de mărturisire a păcatelor.
1) După Mărturisirea Ortodoxă, păcatele grele sunt 7 si anume: mândria, iubirea de argint, desfrânarea, invidia, lăcomia, mânia, lenea. Care din cele 7 păcate le ai în prezent?
- Patru nu le am, restul le posed câteodată şi din fericire nu toate buluc.
2) Din păcatul lăcomiei se nasc, pofta trupească, petrecerile necuviincioase, beţia etc. Cât de destrăbalat şi necuviincios ai fost in ultimul timp?
Poate că asta e unul dintre cele, ce nu le posed. În ultimul timp= cam cât, un an, doi, o lună, o zi, o secundă? Şi a fost partea aia cu "să fim mai buni", ce Dumnezeu, doar nu făceam eu altceva.
3) Viciul este si el considerat un păcat frecvent. Ce vicii păcătoase ai şi dacă intenţionezi să renunţi la vreunul?
Ţigări+cafea şi râs. Da, intenţionez, la două, momentan nu mi-am promis să nu mă dezamăgesc, dar poate-mi fac timp şi scriu despre asta, că aveam de gând de mult şi poate mă şi ajută cineva.
4) Sfânta Scriptură are cuvinte foarte aspre pentru păcatul lenei sau trândaviei. Esti de acord cu Sf. Apostol Pavel care spune: “Dacă cineva nu vrea sa lucreze, acela nici să nu mănânce”?
Sunt, de când mă ştiu, că-mi spunea tataie mereu o poveste: o fată s-a măritat şi s-a mutat în casa soţului şi acolo, în prima zi n-a muncit, dar s-a dus prima să mănânce. A doua zi la fel, a treia zi tot aşa, până când socrul a decis ca la masă ei să nu-i mai pună blidul cu mâncare, spunându-i şi motivul "ai muncit azi?". A răbdat ea o zi, două, trei, dar mai apoi foamea a îndemnat-o la treabă şi uite aşa au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi. (tataie povestea frumos şi verii vroiau să mă spânzure de glezne când le ziceam povestirea. Ei erau mai mari, discotăreau la Căminul Cultural- Joi şi la oraş- Sâmbătă, eu eram "gospodară")
5)După cum ştiti, ispitele vin de la diavol sau de la cei cu care convietuieşti. Ai fost ispitit de vreo persoana să săvârşsesti un păcat?
Da, vezi viciile, plus altele, dar şi eu am ispitit, recunosc.Cred că nu e om, ce nu a făcut asta.
6) Minciuna face parte din păcatele strigătoare la cer. Care a fost cea mai gravă minciuna grăită?
Nu-mi amintesc. Dar acum îmi explic de ce e tot un haos şi un vuiet, dacă miciuna e strigătoare la cer, d-aia zilnic nu ne mai înţelegem între noi, că-i prea mult zgomot.Ştiu însă ce minciună o să spun săptămâna viitoare: mi-am luat bilet (nu cred că vă interesa, dar la TG, sosită acasă descopăr că lucrez în ziua aia, deci o să spun că-mi naşte pisica (n-am) şi fac schimb de tură)
7) Toţi au furat în viaţa lor câte ceva ( de exemplu, eu furam pe fiecare an, mere verzi din grădina vecinului). Ce poţi spune despre tine in această privinţă?
Pai, fructe furam de la CAP, că erau livezile aproape de noi şi fugeam de vecinul pândar, dacă aveai norocul să te palească o rafală cu sare, nu mai stăteai jos o lună. Acum fur zâmbete şi ......... limbile bărbaţilor- adică îmi adresează unii atâtea epitete, încât am impresia că rămân fără limbă. Inimile le las, nu le fur.
8) “Să nu preacurveşti!”, spune una din cele 10 porunci. Tu ţi-ai dorit sau ţi-ai înşelat partenerul vreodată?
Dacă se află asta sunt iertată? Păi, şi privitul e tot păcat, aşa că de mâine îmi pun ochelari de iapă şi în faţa mea să apară doar feţi urâţi. Să recunoaştem, precum bărbaţi se uită după femei, la fel şi femeile se uită după ei. Avantaj? Niciunii, ambii rămân cu uitatul (oricum am spus cândva ca nu mă atrage fizicul)
9)Deznădejdea în faţa momentelor grele din viaţa ta te face câteodată să te îndoieşti de iubirea divină. Ai avut asemenea momente, ţi-ai dorit vreodată moartea?
Să-mi doresc moartea? Nu asta consider că e deznădejdea. Moartea pune capăt la tot şi vine când vrea ea şi Doamne Doamne. Acum câţiva ani, glumeam (sinistră glumă ştiu) cu cineva, despre moarte şi alte cele şi într-o perioadă mai puţin fastă am zis "Doamne eu am glumit, doar n-ai de gând să mă iei?" şi nu m-a luat până acum.
10) Iertarea aproapelui tău , este una din îndemnurile bisericii. Ne vei ierta impertinenţa sau păcatul de a-ţi trimite un asemenea gen de leapşa?
Cine sunt eu să iert? N-am ce ierta, că nu am răspuns corect, nu o consider spovedanie, ce-am avut eu de zis, am zis-o acolo. Plus că, a ierta însemnă că omul a greşit cu ceva faţă de mine şi nu consider că a greşit nimeni cu nimic.
Acum depinde doar de voi, dacă vreţi sau nu să spuneţi, ce păcate ascundeţi.
4 comentarii:
Nu, nu...nu-mi spun pacatele nici macar la popa :D
@Lillee- pai e de ajuns ca le cunosti tu :P
Nici eu nu le stiu...am amnezie sau...cum se zice...viata dubla? Nu stiai ca noaptea sunt batman?
@Lillee- :))bun asa.Oricum eu le-am spus doar pe unele,ca,daca-mi ascultam vocile,nici acum nu terminam de scris.
Trimiteți un comentariu