Duminica egal poezie

Christos a înviat  Alexandru Vlahuţă Si-au tremurat stapanii lumii La glasul blandului profet Si-un dusman au vazut in fiul Dulgherului din Nazareth! El n-a venit sa razvrateasca Nu vrea pieirea nimanui; Descult, pe jos, colinda lumea Si multi hulesc in urma lui. Si multi cu pietre il alunga Si rad de el ca de-un smintit: Iisus zambste tuturora- Atotputernic si smerit! El orbilor le da lumina, Si mutilor le da cuvant, Pe cei infirmi ii intareste, Pe morti ii scoala din mormant. Si tuturor de o potriva. Imparte darul lui ceresc- Si celor care cred intr-insul, Si celor ce-l batjocoresc. Urasca-l cei fara de lege... Cei pasa lui de ura lor? El a venit s-aduca pacea Si infratirea tuturor. Din toata lumea asupritii In jurul lui s-au gramadit Si-n vijeliile de patimi La glasul lui au amutit: "Fiti blanzi cu cei ce va insulta, Iertati pe cei ce va lovesc, Iubiti pe cei ce-n contra voastra Cu vrajmasie se pornesc"... II Cat bine, cata fericire, Si cata dragoste-ai adus! Si oamenii drept rasplatire Pe cruce-ntre talhari te-au pus. Au ras si te-au scuipat in fata Din spini cununa ti-au facut, Si in desarta lor trufie Stapani desupră-ti s-au crezut... Aduceti piatra cea mai mare Mormantul sa-i acoperiti Chemati sutasii cei mai ageri, Si straji de noapte randuiti... III S-au veselit necredinciosii C-au pus luminii stavilar, Dar ea s-a intarit in focul Durerilor de la Calvar, Si valurile-i neoprite Peste pamant se impanzesc, Ducand dreptate si iubire Si pace-n neamul omenesc. Voi toti, ce-ati plans in intuneric Si nimeni nu v-a mangaiat, Din lunga voastra-nghenunchere Sculati... Christos a Inviat!