Îmi plac tot felul de arome şi mirosuri ciudate, recunosc. Îmi place mirosul de pământ, dar de pământ curat. Îmi place primăvara mirosul de flori din pomi, au un miros aparte şi la sat se simte, altfel decât la oraş, dacă aş putea să îmbuteliez în ceva mirosul acesta aş face-o:
mirosul de lămâiţă, de urzici (la ele trebuie să am grijă, să nu le confund cu lămâiţa şi să nu îmi bag nasul, să le miros de la distanţă):
lămâiţă
urzici:
Îmi place mirosul de copac verde, dezbrăcat de coajă:
mirosul de pătrunjel, mă duce mereu cu gândul la găluşte:
Mirosul de ciuperci primăvara sau toamna:
va urma
4 comentarii:
Sa stii ca ma regasesc din nou in post :D
De ce ciudate? Şi mie îmi plac, nu-s ciudate deloc :D
RECUNOAŞTE, MAI BINE, CĂ-ŢI PLACE STRIPTIZUUU :))
DIN MOMENT CE COPACU' A FACUT STRIPTIZ... ŞI-ŢI MAI ŞI PLACE CUM MIROASE ... :))
PUP.
PRIMA IMAGINE AM FURAT-O.
E ... DE VIS. :)
cu drag,
.
PUP.
Trimiteți un comentariu