miercuri, 31 martie 2010
O tâmpenie d-a mea
Instrucţiuni şi sfaturi utile
-pe balsamul pentru rufe, pe lângă dozaj, cu litere foarte mari, un avertisment "NERESPECTATUL DOZAJULUI ÎI AFECTEAZĂ PE CEI DIN JUR, DAR ŞI PE DVS"
-pe materialul din care sunt croite perdelele şi pe perdele aş scrie "A NU SE SPĂLA DOAR DE PAŞTE ŞI DE CRĂCIUN"
- la covoare aş ataşa instrucţiuni de batere şi avertismente "DACĂ TOT VĂ E MILĂ DE NOI ŞI NE BATEŢI DOAR DE SĂRBĂTORI, AVEŢI GRIJĂ, PRAFUL VĂ DĂUNEAZĂ ŞI VOUĂ, NU DOAR CELOR DIN JUR"
-la intrarea în biserici aş scrie "DACĂ AI VENIT SĂ AFLI DESPRE CINE CU CINE UMBLĂ, DACĂ A PICAT GUVEERNUL, DACĂ ..." nu intra, nu se găseşte aici.
- la intrarea în cimitire aş scrie "NU NE VIZITAŢI DOAR DE SĂRBĂTORI, NE E BINE ŞI FĂRĂ IPOCRIZIA VOASTRĂ"
-pe sticlele de parfum: "TĂRIA ŞI CANTITTATEA NU ÎNLOCUIESC IGIENA"
marți, 30 martie 2010
Întrebări tâmpite
Prima: să întrebi un copil "pe cine iubeşti cel mai mult?Pe mama sau pe tata?". Mi se adresa şi mie întrebarea, dar am fost un fel de "Denis, copilul problemă", într-un alt mod şi nu mă puteam abţine, răspunsurile mele variau, ori spuneam adevărul (foarte rar, pentru ca aveam impresia că-l jignesc pe celălalt), ori spuneam "pe amândoi la fel", "bunicii", "pe sor'mea". Numai că răspunsurile mele nu mulţumeau aproape niciodată, aproape de fiecare dată primea replica "minţi, că pe H mai mult". Acum, dacă ştiau, de ce pierdeau minute preţioase să mă întrebe?
A doua: "uite asta/ăsta e nepoata/ul tău, o/îl iubeşti?". Ori au impresia că omul e chior şi are nevoie de indicaţii, ori sunt cretini şi au nevoie de confirmare, pentru asta. Cum să întrebi un bunic, dacă îşi iubeşte nepoata/ul?
O floricică specială
Să postezi premiul (ai văzut floricica, da?)
Să premiez încă 12 prieteni (asta e greu de ales, dacă m-aş gândi în stiulul propriu aş premia nişte priteni oarecare, că nu spune nimic de bloggeri, dar oricum nu-i ştiţi şi-mi dau şi eu seama ca nu se referă la ei). Numele extrase în urma tragerii la sorţi au fost:
- badpisi
- cristian (poate o sa pot recomenta şi eu cândva)
- culian
- darias
- [D][S][N]
- grapefruits
- iculici
- La Ionică (inclusiv artemis, da?)
- Lillee
- madMe
- Mitză (pot să-ţi trimit floricele, prin păsărici?)
- Titanya
Premii merită toţi cei pe care-i citesc, inclusiv, cei ce nu ştiu că trec pe la ei. Leapşa nu trebuie neapărat preluată, deşi eu v-am oferit floricica (sau n-am voie să fac asta?) şi premianţii au fost trecuţiîn ordine alfabetică.
luni, 29 martie 2010
Întrebarea altuia
Ca o urare
Gata, că lista asta cu nu eu o pot continua la nesfârşit. Fiţi voi şi atât, e Paştele şi Paştele nu înseamnă doar băutură, mâncare, chefuri, mesaje cu urări, către persoane, pe care nu le-ai văzut de secole (poate unii nu mai au nici măcar numărul respectiv), ci înseamnă cu totul altceva.
Doar săptămâna asta o să fie o poză, pentru fiecare zi,urmând ca Sâmbătă să fe puţinmai multe.
Nu daţi banii pe prostii
Sunt dobrogean, bucovinean... ori sunt român?
O perioadă am locuit într-o altă ţară, în care cei din Sud nu se înţelegeau cu cei din Nord, dacă vorbeau în dialect, se uitau unii la alţii şi la un moment dat, cel mai inteligent spunea "n-ai vrea să vorbim limba noastră, nu înţeleg nimic din ceea ce spui". O ţară în care eram întrebată aproape zilnic "eşti româncă?", iar la răspunsul afirmativ mi se spunea "şi eşti din Sud, că se vede". Nu ştiu cum au ajuns la concluzia asta, dar ştiu că la vreo 3 luni, în locul unde lucram s-a mai angajat o româncă, din Sighişoara, mi-era milă de ea, avea doar 18 ani jumate şi alesese să plece la mii de kilometri depărtare, doar ea ştie de ce (atunci spunea că din dragoste, dar dragostea aia n-am înţeles-o, nu că aş înţelege alta, numai că ea după vreo 2 luni după şi-a început altfel de iubiri), la pauză o chemam să mănânce cu noi, mânca doar pâine cu untură (pentru unii asta e o mâncare specială, pentru că au mâncat de mici, dar ea mânca de foame) şi-am asistat într-o zi la o discuţie între ea şi alţi români, prin care spunea că româna pură se vorbeşte numai acolo, în regiunea lor, că noi vorbim stricat. N-am contrazis-o şi nici n-am să contrazic niciodată pe nimeni, e părerea fiecăruia, numai că tot în aceeaşi zi mi-a spus "ţâpă şi tu mărul ăsta". N-am ştiut până atunci expresia şi-am început să râd şi să ţip la restul de măr. Să vă spun că au râs şi ceilalţi apoi, cred că nu mai este cazul. Recunosc, sunt regionalisme şi expresii de care habar n-am, dar asta nu mă face să cred că oamenii aceia sunt alte naţii.
Avem pretenţia să ne înţeleagă alţii, să ne accepte, dar noi nu suntem capabili să ne acceptăm între noi şi câteodată asta o văd şi ei, alţii. Eram sătulă de aceleaşi discuţii zi de zi, de aceleaşi întrebări adresate de doamnele din respectiva ţară civilizată, întrebări care nu-şi aveau rostul, despre curăţenie, despre igiena corporală şi multe altele, urmate apoi de inevitabilul şi neînţelesul pentru mine şi în ziua de azi "cum?!Faci baie şi azi?Păi, parcă ai făcut şi ieri", aşa că apelam la salvatoarele căşti. Numai că erau zile în care căştile stăteau de formă în urechile mele şi era aşa de simplu să-şi dea seama, pentru că la nici 50 de centimetri de locul în care lucram, aveam un radio deschis şi fredonam (lălăiam) şi melodiile, dar ele erau preocupate de alte discuţii, mult mai interesante, despre viaţa altora. Un singur om aflase adevărul, pentru că-mi tot urla în urechi, că vrea să-mi spună ceva şi i-am arătat că mufa căştilor stătea doar aşa de formă în buzunarul meu. Ştiţi care-i culmea, că ceea ce vroia să-mi spună era "dacă nu asculţi nimic, tu nu o auzi pe românca asta ce zice de tine?". O auzeam şi-am auzit-o mult timp, până într-o zi, când am invitat-o să asculte şi ea muzica din căştile mele. De atunci am auzit-o vorbind despre altceva, dar eu n-am mai fost inclusă în discuţiile ei.
Repet, nu suntem capabili să ne înţelegem între noi, dar vrem asta de la alţii. Nu contează ce suntem, atât timp cât suntem oameni.
duminică, 28 martie 2010
Mi-e bine aşa
Invenţiile altora
În schimb invenţia asta îmi demonstrează încă o dată, că omul nu mai are timp de nimic.
Duminică egal poezie
mai aşteptăm două sute de ani,
ce-o să fie, un biet accident istoric,
o socoteală matematică greşită,
suntem în Estul Europei, nu uitaţi.
Ruşii, da, Maghiarii, da,
Polonezii, da, Bulgarii, da,
noi, nu, noi nu, noi nu progresăm,
că se interpretează,
când nu voiau vecinii,
noi nu puteam, n-aveam voie,
când vor vecinii,
nu vrem noi, n-avem nevoie,
asta e, aşa suntem noi, ai dracului,
daţi în Paşte, asta e, daţi în Paşte,
nu-i nimic, e-n regulă,
mai vedem noi, mai vedem,
aveţi răbdare, nu bateţi din picioare,
nu vă pripiţi
noi regresăm cu plăcere,
noi regresăm cu talent,
noi nu ne luăm după nimeni
decât când regresează.
Două sute de ani! Atât!
Aveţi răbdare, nu chemaţi salvarea,
nu exageraţi, nu cricniţi,
regresaţi cu noi!
Înapoi, marş!
Un fel de fazan modern
- leapşa se predă fără link, nu mă interesează cu câte puncte aş fi crescut dacă aveam link în postare (şi vă rog să procedaţi la fel);
- leapşa se predă doar unui bloger;
- continuarea ta să aibă legătură cu ce ai citit doar de la blogerul precedent;
- se trece fiecare la final, ca să se ştie pe la cine a trecut leapşa;
- la al douăzecilea bloger leapşa se opreşte(ultimul mi-o predă mie);
- la final o să preiau toate continuările şi să vedem rezultatul;
- continuarea să nu depăşească 5-6 rânduri."
La Multi Ani
sâmbătă, 27 martie 2010
2 în 1 şi alcool
Pentru unii oameni
sau de ăştia ai scăpat acum:
A sosit ziua dreptăţii
vineri, 26 martie 2010
Prima dată
Alta
Bancul de Vineri
- Ba', iti dau o amenda acuma daca nu imi raspunzi corect la doua intrebari, de nu-ti mai revii!... Auzi, fii atent la problema: doua faruri..., noaptea..., viteza mare...; ce e?!?
Soferul:
- O masina!
Politistul:
- Da, ma' da!... Dar ce masina? Ca poate sa fie un Ferrari, un Lambogini, un Mercedes!...
- ?!?...
Politistul:
- Bine ma', nu stii! A doua intrebare: un far..., noaptea..., viteza mare...; ce e?!?
Soferul:
- O motocicleta!
Politistul:
- Da, ma', da!... Dar ce motocicleta!?? Ca poate sa fie Kawasaki, Suzuki, Harley Davidson!...
Soferul, vizibil disperat:
- Si daca eu va pun dumneavoastra o intrebare si nu stiti sa imi raspundeti corect, scap de amenda?
- Da, ma'!... Ia zi-i!...
- Pai, mergeti cu masina si pe partea dreapta a drumului vedeti o domnisoara; fusta mini..., frumoasa..., fardata..., rujata..., se joaca cu geanta in mana!... Ei, ce e?!?
Politistul:
- Pai, e o curva!... Soferul:
- Da, da!... Dar poate sa fie sotia ta, mama ta,sora ta!...
joi, 25 martie 2010
Pleci, dar unde?
Azi cântă cucul
Citatul de Joi
miercuri, 24 martie 2010
Şi lista continuă
Ai zâmbit azi?
Pe Bogdan l-am întâlnit acum câţiva ani, pe când începusem activitate în locul, despre care am scris acum câteva zile. Prieten foarte bun cu şeful ne vizita aproape zilnic, până într-o zi când a dispărut şi n-am mai ştiut nimic de el sau de iubita lui. Am crezut că, datorită noului loc de muncă nu mai are timp de noi, până într-o altă zi, când şeful ne-a anunţat "azi vine Bogdan pe la noi, să nu vă miraţi cât e de slab, are cancer". Atunci mi-am dat seama că nu contează câte şcoli ai, dacă eşti cretin rămâi cretin o viaţă, pentru că Bogdan a venit, n-a întrebat nimeni nimic, dar aşa cum am observat eu, că se fereau de el, aşa a observat şi el şi mi-a spus-o "heii, tu nu ai treabă în celălalt birou?" Iniţial am crezut că are să le spună ceva doar lor şi-am zis că ies în balcon şi revin, dar nu asta era ideea lui ,că a continuat "nu m-am îndobitocit, m-am procopsit cu o boală doar şi nu o împrăştii prin respiraţie, că, dacă era aşa nu mai ieşeam eu din casă". Nu m-am simţit de multe ori, aşa cum m-am simţit atunci, dar mi-am dorit să nu fi auzit cuvintele alea şi mi-a fost lehamite, de o parte dintre colegele mele şi tot el a fost cel, ce mi-a zis "hai lasă, nu te oftica, priveşte partea bună, nu mai eşti singura persoană slabă de pe aici".Vizitele lui au reînceput să fie zilnice, nu-l întrebam niciodată nimic, despre tratament, despre viaţa lui, ştiam că făcuse citostatice, pe care i le plătise mama şefului (femeia asta nu numai că a fost mai mult decât o mama pentru el, dar pentru mine e o DOAMNĂ şi-am admirat-o mereu, nu doar datorită faptului că nu s-a folosit de numele ei niciodată, ci pentru că e OM), ştiam că iubita îl părăsise la aflarea veştii, ştiam că mama lui ..., în schimb îl întrebam "de câte ori ai zâmbit azi?" sau "mai mergi la Jazz Cafe?" şi-i ştiam şi răspunsurile "dacă zâmbesc acum, consideră că am zâmbit pentru toată ziua şi da, încă mai merg" şi râdeam toţi. Avea un har, de a aduce bunadispoziţie, chiar şi-n momentele, în care se simţea groaznic. Ţin minte, că odată a avut nevoie de nişte reţete, ce auzise că se găseau mult mai departe, decât Cuca Măcăii(eu nu pot folosi expresia Cuca Măcăii, să nu uităm că locuiesc aici) şi şeful s-a oferit să meargă cu el, doar că "unde naiba e Bălţeşti-ul, ştii?", "normal ca ştiu". Şi uite-aşa am închis telefoanele şi firma, în ziua aceea au avut prioritate prietenii, că ne şi spunea "ce vip mă simt, aţi închis tot pentru mine, ce escortă am". Zilnic venea, ne aducea câte ceva, o bomboană, un suc, caramele, poze (poza de la această postare a decupat-o dintr-o revistă şi mi-a adus-o într-o zi), reviste, ponturi noi şi mult optimism. Apoi dintr-o dată linişte, a dispărut iar Bogdan, dar suna zilnic, spunea că e puţin obosit şi-i vine greu să traverseze tot oraşul, ne mutasem şi sediul, dacă nu suna el, îl suna şeful şi-apoi vreo trei zile a fost o mare agitaţie la serviciu şi nu l-a mai căutat.
Era-ntr-o Luni, cu putin timp, inainte de Crăciun, ne întorceam de la Văleni şi-am zis "ce mai face Bogdan? Ultima oară când am trecut p-aici, am fost la Bălţeşti", "diseară-l sun, mâine vă spun" a fost răspunsul şefului şi ne-a spus, Marţi, "m-a sunat mama lui, i-a fost rau, l-a dus cu salvarea la spital, eu am stat acolo toată noaptea, mergeţi diseară?". Ne-am dus, am plătit 3 ron (30000 atunci) pentru o hârtie, ce n-a valorat nimic, deşi aveam multe metode, prin care puteam intra fără să plătim şi degeaba ne-am rugat "haideţi doamnă, suntem prietenii lui, am plătit şi biletul, n-am intrat aşa, vă rugăm" că nu s-a putut, după două ore de pândă, doar şeful a reuşit să intre pentru 3 minute, iar el i-a zis "de câte ori ai zâmbit azi? Eu mor, dar nu-i un capăt de lume, de câte ori ai zâmbit azi?" şi-atât, că apoi am fost daţi afară, deşi ne rugam "haideţi doamnă, dacă nu mai apucăm să vorbim cu el, vă rugăm". Peste câteva ore, pe la 3dimineaţa am primit un sms "nu pot să te sun, n-am curaj, dar de câte ori ai zâmbit azi?" şi-am ştiut că Bogdan s-a mutat, din cartierul în care locuia în cartierul 9 Mai şi peste alte câteva ore am asitat la cel mai greţos spectacol, am văzut cea mai îndurerată iubită, ce-l mângâia şi-i spunea vorbe de dragoste, dar ce folos, dacă în urmă cu ceva vreme îl părăsise? Bogdan a părăsit lumea asta, cu puţin timp înainte de a împlini 30 de ani.
Pe Mirabela am cunoscut-o acum doi ani, era fericită, tocmai aflase că este însărcinată. Avea 21 de ani, se căsătorise de curând şi era fericită. Am revăzut-o anul trecut, era la fel de zâmbăreaţă, se întrista doar când nu-şi putea lua copila în braţe, în timpul sarcinii apăruseră unele complicaţii şi aşa a aflat că suferă de cancer. După naştere a făcut operaţie, mulţi spunându-i mai apoi, că era mai bine, dacă nu se opera, aşa boala a evoluat mai rapid. Mirabela are acum 23 de ani, de 2 săptămâni a renunţat la morfină, are dureri cumplite, dar "asta nu e viaţă, să dormi toată ziua, într-adevăr, îmi dispar durerile, dar adorm şi mă trezesc cu altele. Cât mai am de trăit, vreau să trăiesc, cu dureri cu tot, nu să dorm".
Poza de Miercuri
marți, 23 martie 2010
Tot o întrebare
Ce frumos e omul
luni, 22 martie 2010
duminică, 21 martie 2010
Amintiri
Fiţi optimişti
Pentru când
Duminică egal poezie
de Virgil Carianopol
Din somnul orb de noapte-ntunecoasă
De unde-au stat departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă
În rochii înflorite pînă jos
E primăvară, iarăşi primăvară!
Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele-afară,
De ghiocei, de crini, de toporaşi
Se simte iarăşi mirosul cîmpiei
Din nou aruncă soarele pojar
La cîntecul înalt al ciocîrliei
Ies roadele cu capetele-afar\'
Aruncă ziua peste tot cu vrăbii
În codri cucii iară-au năvălit
Se bat cu gîtul păsările-n săbii
Şi glasurile-şi dau la ascuţit.
sâmbătă, 20 martie 2010
O amestecătură de idei
D-ale mele
vineri, 19 martie 2010
Lecţie de viaţă
A trecut un an
Bancul de Vineri
-Hai sa ne daspărțim și să cerșim și la sfârșitul zilei ne întâlnim să vedem cât a strâns fiecare...
Zis și facut! Se despart ei, pleacă fiecare unde crede de cuviință și pe înserat se intalnesc dupa cum au stabilit.
-Tu cât ai strâns?
-10 lei...
-Și cum ai facut?
-Am fost într-un parc și am scris pe un carton: NU AM SERVICI, AM 3 COPII DE CRESCUT, VĂ ROG SA MA AJUTAȚI! Dar tu cat ai strâns?
-7.658 de lei
-Iooy!!! Dar cum ai facut?
-Am scris pe un carton: ÎMI LIPSEȘTE 1 LEU SĂ MA ÎNTORC ÎN UNGARIA
joi, 18 martie 2010
Poate
Dacă (4)
Dacă (1)
Ulciorul tot se sparge odată
miercuri, 17 martie 2010
17 Martie pentru mine
"Această zi este sărbătoarea pescarilor (Alexiile), are dată fixă şi este dedicată peştelui. În această zi, pescarii nu ies la pescuit, ajunează sau prind un peşte mic, îl descântă şi îl mănâncă în stare crudă.Reprezentare mitică sezonieră, Alexie este numit patron al vieţuitoarelor care iernează sub pământ, în scorburi sau sub scoarţa copacilor, sub pietre sau în ape. Despre acesta se spune că ar încălzi şi ar deschide Pământul la 17 martie pentru a slobozi vietăţile pe care, tot el le-a închis la Ziua Crucii (14 septembrie).Apariţia şi dispariţia vieţuitoarelor se întâmplă la cele două fenomene astronomice importante: echinocţiul de primăvară şi cel de toamnă. Sărbătorile populare de la 17 martie şi 14 septembrie funcţionează ca hotare calendaristice care delimitează anotimpurile de bază ale anului: vara şi iarna. O legendă spune: „Omul având mult de suferit de pe urma insectelor, Dumnezeu le-a strâns pe toate în ziua de 14 septembrie şi le-a încuiat într-o raclă, apoi l-a chemat pe Alexie s-o arunce în apa mării. Ajuns pe malul mării, Alexie deschide, din curiozitate, racla. Instantaneu, gândacii, lăcustele, insectele se răspândesc pretutindeni, în apa mării, în nisip, prin ierburi, în copaci. De-atunci, nu numai Pământul, ci chiar şi apa mării e plină de tot felul de jigănii si gângănii. Iar pe Alexie, pentru că nu a ascultat, Dumnezeu l-a transformat în cocostârc ca să adune, între 17 martie şi 14 septembrie, insectele împrăştiate”.La Alexie se curăţă ogrăzile, tarlalele şi oboarele, se aprind focuri prin grădini şi livezi, se înconjoară casele şi acareturile cu tămâie, pentru alungarea jivinelor şi insectelor, se leagă tulpinile pomilor fructiferi cu paie, să nu se caţere omizi pe crengi, se sună din clopoţel sau se face zgomot bătând din fiare vechi, pentru a speria şerpii, şopârlele, salamandrele, broaştele "
Citatul de mai sus l-am primit pe mail pentru că mi-a spus cineva, cândva, că pe 17 Martie ies vietăţile din pamânt şi-i o zi specială. Da, ai dreptate, e, pentru mine. Aşa că azi, doar atât, azi n-avem puterea de mai mult, azi nu avem cuvinte, azi doar îi mulţumesc, pentru că exist:
P.S- da, ei şi ziua lui Florin Radu Răducioiu