Printre cele mai tâmpite întrebări (în afara celor existenţiale, ale mele, care au alt context) mereu mi s-au părut următoarele două:
Prima: să întrebi un copil "pe cine iubeşti cel mai mult?Pe mama sau pe tata?". Mi se adresa şi mie întrebarea, dar am fost un fel de "Denis, copilul problemă", într-un alt mod şi nu mă puteam abţine, răspunsurile mele variau, ori spuneam adevărul (foarte rar, pentru ca aveam impresia că-l jignesc pe celălalt), ori spuneam "pe amândoi la fel", "bunicii", "pe sor'mea". Numai că răspunsurile mele nu mulţumeau aproape niciodată, aproape de fiecare dată primea replica "minţi, că pe H mai mult". Acum, dacă ştiau, de ce pierdeau minute preţioase să mă întrebe?
A doua: "uite asta/ăsta e nepoata/ul tău, o/îl iubeşti?". Ori au impresia că omul e chior şi are nevoie de indicaţii, ori sunt cretini şi au nevoie de confirmare, pentru asta. Cum să întrebi un bunic, dacă îşi iubeşte nepoata/ul?
Sa stii ca asta e o intrebare care te pune in dilema , mai ales cand esti mic . Pe bunici ii iubeam la fel de mult si raspunzand pe amandoi la fel nu minteam dar ce te faceai cand se insista pe problema :''Da hai , spune-ne totusi pe care mai mult , ca trebuie sa-l iubesti pe unul mai mult ''...
RăspundețiȘtergereEu răspundeam sec "Pe mine!" :D Le cam pica faţa :P
RăspundețiȘtergere