Lecţie de viaţă

Primăvară, Soare, căldură, un grup de opt bărbaţi, unii bunici, alţii doar taţi. Bărbaţi cu vârste cuprinse între 45 şi 70 de ani, dar ai căror ochi privesc la ceea "ce-i frumos şi Lui Dumnezeu îi place" şi-ale căror guri spun multe, numai că unul s-a gândit să le dea o lecţie. Închiupuiţi-vă

următoarea scenă: o bodegă aflată lângă Oficiul Poştal, în centrul unei localităţi, ei în faţa bodegii admiră frumuseţile trecătoare, din când în când zgomotul maşinilor fiind acoperit de către replica vreunuia "ia uite-o p-aia, ce bună e", iar ceilalţi încuviinţau sau îl contraziceau (nici nu mă obosesc să-mi imaginez ce era în mintea fiecăruia). Erau amuzanţi într-un fel, dar tot îmi venea să le zic vreo câteva vorbe, doar că mi-a luat-o altul înainte şi-ntr-un mod, ce a stârnit indignarea unuia şi râsetele altora, dar i-a potolit pe toţi şi chiar şi pe cei ce erau simpli spectatori, cu sau fără voia lor, pentru că la apariţia unei prea frumoase blonde cu picioare zvelte, el a zis "pfff, uite ce bucată bună" şi dintr-o dată s-a aşternut liniştea, deja în rândul spectatorilor se auzeau şuşoteli, iar cei din grup se schimbau la faţă, mai ceva ca un cameleon. Aşteptam liniştită reacţia, mă gândeam să deschid casa de pariuri, dar n-a mai fost nevoie, cel în cauză, mai roşu şi mai opărit, decât vinul roşu fiert a spus răspicat "bă, tu eşti cretin? Aia e fata mea". "Exact" a fost replica celuilat "e fata ta, dar ca ea au trecut şi fetele altora, ce nu sunt prezenţi aici şi nu v-a deranjat să spuneţi despre ele tot ce aţi vrut, acum de ce te-ar deranja? Ea nu-i o bucăţică?"

Ce-a urmat? Aprobarea din partea tuturor şi doar aplauzele au lipsit.