Pentru când

Povestea e scurtă şi poate fi a orişicui, numai că protagonistul are un nume. Îl chema Petre, a ales să plece de mult, de foarte de mult, în capitală şi să-şi construiască acolo viaţa proprie. Au trecut ani, s-a căsătorit, nu a avut copii, a ajuns la pensie şi a fost fericit, până-n ziua în care ea l-a părăsit. A plecat, fără să-şi ia la revedere, pentru că aşa trebuia şi pentru că nimeni nu ştie exact când vine momentul şi el şi-a continuat viaţa, încercând să nu spună nimănui ce-l doare, încercând ca din pensia lui să-şi pună şi ceva de o parte, pentru zile grele... A mai trecut o vreme şi-a strâns ceva, până într-o seară, când a plecat şi el după ea. N-avea copii, dar avea un frate, ce a fost anunţat imediat... Au mai trecut doi ani, fratele s-a gândit să vândă garsoniera rămasă acum goală, numai că diferenţa dintre ei s-a văzut din nou, din comoditate a plătit pe altcineva să strângă ce mai rămăsese, prin casa fratelui. Pentru câţiva bănuţi a acceptat, nu era multă muncă şi nici nu era mizerie, a strâns mai întâi covoarele, au urmat apoi lenjeriile şi hainele, ca la un moment dat să vină şi rândul cărţilor. Astea i-au plăcut cel mai mult, le-a luat pe fiecare în parte, le-a scuturat de praf şi le-a pus cu grijă într-o cutie de carton. Femeie cu frică de Dumnezeu, nu s-a gândit nici măcar o secundă, că ar putea să-şi însuşească banii găsiţi ascunşi într-o carte. Poate că o ajutau cei 600 de dolari, dar n-au tentat-o, nici măcar cele câteva milioane, deşi nu şi-a dat seama că nu mai au valoare şi i-a înmănat proprietarului actual, care nici el nu şi-a dat seama pe moment, abia câteva zile mai târziu a realizat că leii aceia, nu-i servesc, decât ca lecţie.

Pentru că da, leii aceia sunt cei din poză şi dacă n-ai văzut de prima dată, mai aruncă o privire, ai să observi, că sunt milioane, dar sunt lei vechi. Aşadar, vă întreb pe voi: merită să strângi, să spui "lasă că am timp", "lasă că haina asta am s-o port doar la o anumită ocazie", "lasă că mâine am să-mi cer iertare de la N", "lasă că mâine ajung şi la K", lasă, lasă... , dar cât, pentru când şi până când, ştie cineva?