O tâmpenie d-a mea

Toată lumea munceşte, toţi au câte ceva de făcut săptămâna asta, cum aş putea eu să fac excepţie? După ce-am petrecut două nopţi minunate (cauza, aceeaşi ca întotdeauna şi v-am zis că-mi ofer serviciile, n-aţi profitat, asta e), m-am gândit că-i cazul să intru şi eu în rândul lumii şi să m-agit. Bun, nimic anormal, doar că mi-a venit minunata idee, de a o pune şi pe ea la treabă, că şi-aşa are serviciu şi chiar diversificat. O oră am stat să văd ce face, o oră în care am urmărit tot, numai că, deşi i-am uşurat munca, i-am aliniat totul, i-am şi cântat, nu s-a întâmplat nimic şi-acum mă întreb, ce rost mai are serviciul ei, dacă tot eu fac toată treaba? De ce se spune serviciu de cafea, dacă ea nu se aruncă singură în ceşti? Ce face ea la serviciul ăsta? Stă şi-aşteaptă să o sorb? Păi, dacă e aşa, vreau să fiu cafea, vreau şi eu serviciu ca ea, că oricum n-am făcut ceva diferit, faţă de alte Miercuri.