Pentru unii oameni

Locuieşti la casă, locuieşti la bloc, în cort, într-un apartament nu contează ce confort, într-o vilă, ce se învârte după Lună şi te gândeşti că poate îţi lipseşte ceva, nu material, ci un animăluţ, nu contează că-i un căluţ de mare sau un dragon de mare de tip frunză, important e că ţi-l doreşti. Îl cumperi sau îl primeşti cadou,nici asta nu contează, eşti cel mai fericit om, te joci, îl speli, îl iubeşti, îi dai să mănânce, vaaai câtă bunătate, numai că într-o zi descoperi că animăluţul e pe cale să îţi umple locuinţa cu alte animăluţe şi-atunci bunătatea şi dragostea sunt înlocuite de întrebarea "dar ce să fac eu cu atâţia?" şi te gândeşti cum să scapi de surplusul ce o să-şi facă apariţia (surplus, spun eu, tot din vina ta, că există posibilităţi, prin care poţi stopa), când dintr-o dată îţi vine minunata idee de a-i duce undeva, unde bănui că sunt hrăniţi şi poţi să dormi mai apoi liniştit/ă că ai făcut o faptă bună, nu?

Greşit. Nu suport oamenii ce-şi abandoanează animalele. Puteţi să-mi spuneţi că:

- poate nu suportă să-i vadă la bătrâneţe cum se sting, nu cred asta, pentru că ar însemna că nici rudele nu le poţi vedea bătrâne aşa că hai să le abandonăm şi pe ele.

- că sunt o grămadă de câini vagabonzi, ce au muşcat oameni. Da, există, dar mulţi au ajuns în situaţia aia, tot din cauza oamenilor. Am fost şi eu muşcată, de un câine, eram prea mică, n-am ştiut şi m-am dus să-i văd copiii şi-atunci i-a apărat cum a ştiut. Sunt centre unde-i poţi duce, fără să-i abandonezi pe stradă, dar nu, c-aşa-i mai simplu.

N-ai cu ce să-l creşti? Nu ţi-l lua, poate are altul, dar nu-l abandona, n-ai suflet, dacă:

-p-amărâtul ăsta l-ai abandonat astă iarnă, când erau -17 grade afară:
sau de ăştia ai scăpat acum:

Nu-ţi lua un animal, doar pentru că aşa-i cul, sau doar să te distreze el pe tine, ia-l pentru că simţi şi fii pregătit să-l ajuţi şi tu pe el, când nu se simte bine.