SUNT O MISOGINĂ

Sunt femeie, recunosc, am zis-o şi aici, dar sunt o femeie misogină. E peste puterile mele să inţeleg de ce unele ţin nepărat să strige "mi-am luat chiloţei", aşa de tare, încât se poate auzi pe o rază de cel putin 500 de metri.

Unu: chiloţei au fetiţele la grădiniţă, nu o femeie cu circumferinţa de 168 cm. Sau aş putea spune şi eu că mi-am luat rochie, nu tricou mai larg?

Doi: de ce m-ar interesa pe mine şi pe încă vreo câţiva că ea şi-a luat chiloţei? De ce e asta o ştire aşa de importantă?- Şi eu mi-am luat cotiere, dar nu am anunţat pe nimeni, eu zic să meargă la gazetă şi să publice.

Trei: nu mă interesează nici discuţiile din care aflu că iubyyy (exact aşa-i şi-n scris) i-a încărcat telefonul- eu o pot face singură, iau smecheria aia mică, pe numele ei, încărcător, găsesc două chestii mici, pe care deduc că trebuie să le introduc într-o priză, mai găsesc şi un capăt cu o altă chestie şi-o introduc într-o găurică a telefonului şi uite-aşa sunt şi ele fericite, sunt şi eu. Aaa, da, i-a introdus credit pe o cartelă? Aşa şi? Zici că MJ se plimbă pe faleză la Mamaia cu Freddy.

Nu pot şi gata. Nu pot să fiu linguşitoare şi să le răspund frumos, nu, deşi asist la discuţiile astea fără voia mea şi-n treacăt, deşi ele încearcă să mă abordeze şi să-mi spună "hai să-mi vezi chiloţeii", eu nu ma pot abţine şi le răspund ca o misogină ce sunt" vrei să ţi-i arăt pe-ai mei?" (şi zău că în momentele alea mi-aş dori să fiu bărbat)