Explicaţii

Nu, n-am scris din cauză că nu am avut inspiraţie sau idei nebune, nu duc lipsă de aşa ceva (momentan) si nici din cauză, că m-am înecat navigând pe internet. Doar că ieri am fost femeia ideală. Reîntoarsă acasă, pe la 5:30 am, după o nuntă minunată (mă tot întreb de ceva vreme, dar când nu mă întreb eu, de ce la nunţi se cântă melodia asta? Dă patriotismul peste noi, exact în cea mai fericită, sau după caz, nenorocită zi? Cred că e rugămintea mireului mai mult, ceva de genul Ocroteşte-mă Doamne, că singur nu pot), viscolul m-a ajutat să dansez, mai ceva, decât marii dansatori, o jumătate de pas în faţă şi vreo doi, când în spate, când lateral dreapta, iar mintea şi aşa ondulată, acum şi îngheţată (de nuci sau căpşuni) mi-a şoptit "uite o frunză, fă-i poză", ce puteam face? Să dorm logic. Numai că logica mea nu şi-a făcut apariţia imediat, ci pe la ora 7, minunată cum sunt, m-am gândit, că ar trebui să apelez la ajutorul celor din căsuţă, pentru a mă trezi. Fiind vorba de chestiuni de viaţă şi moarte (făcut pârtie în jurul cortului) ei au încercat, dar eu n-am reacţionat, Bi chiar mi-a scris "mi-e milă să te trezesc, că ştiu cum faci "unde sunt?", asta ca urmare a trezirii mele, pentru a colinda patria, după doar 2 ore de somn în decursul a 48 de ore si la trezire m-am întrebat "unde mă aflu?... aaa, da, în casa mea". Nereuşind nimeni să mă trezească (nu au primit nimic, că le dădeam eu bomboane, ăsta era premiul) organismul meu s-a trezit când a dorit stomacul. Şi uite aşa am devenit femeia ideală, am dormit, am mâncat x (înmulţit) cu 5 => tăcere, linişte şi pace, cine nu-şi doreşte o aşa femeie? Ştiu că lipseşte un mic detaliu (nici n-o să apară p-aici). Bun, trezit când deja afară era noapte, ce puteam face? Am trecut la lecturat, sperând că voi scrie şi eu, dar de fiecare dată, când mă apucam "cioc cioc ai un mail" şi uite-aşa, după răspuns, apărea altul şi altul, ca într-un final să se deschidă şi geamul. Nu de la casă, ci asta mică de la mess. Recunosc, n-am o atenţie distributivă, nu pot scrie în mai multe locuri deodată şi cum pe mess discuţiile mele sunt pline de adrenalină şi numai lucruri bune, de la care am ce învăţa (de exemplu ar trebui să mă rog "sa-i dea sanatate Doamne Doamne lu ala de a inventat alaturarea literei h de mai multe litere de m"), am renunţat la a scrie pe blog. Am vrut să îmi expun aberaţiile, pe la vreo două, dar am ales altceva, oricum era târziu şi ajunsesem la o concluzie "eu şi cei din faţa geamului ne înţelegem minunat, când nu vorbim".