Ce mai Lună luminoasă

Vineri, Sâmbătă, Duminică. Da, ştiu, sunt o parte din zilele săptămânii, dar sunt şi nopţile în care n-am prea dormit (2-3 ore pe noapte, nu-i somn). Că-s o pasăre de noapte, s-a descoperit de secole, de când m-am născut, dar ca ea să mă supere aşa nu credeam, cu el aveam eu probleme, dar ea, pe ea o îndrăgeam. Nici acum, nu pot să cred (dar ăsta-i alt site, îi vizitez mai târziu) sau nu vreau să cred că mă onfluenţează ea pe mine. Cum se pregăteşte să devină plină şi apoi în deplinătatea ei, cum urlu şi eu cu lupii. Nu contează cât de obosită sunt, pot sta la orizontală ore întregi, fără ca Ene să-mi dea vreun semn. Vineri a fost cum a fost, am sosit de la serviciu, am orbecăit pe aici, m-am şi am binedispus nişte copii, plecaţi peste oraşe, sate, municipii, râuri, şosele, ţări, până pe la 2, apoi am trecut la o discuţie cu o carte, ca într-un final să se îndure Ene şi de mine. Sămbătă m-am împărţit în şaipişte şi-am rezolvat aproape tot, ce-mi propusesem, am dormit şi vreo 30 de minute şi apoi m-am simţit, exact, ca-n clipa în care am aterizat, într-o sală de maternitate. Apoi, dă-i efort, sărituri cu o coardă neelastică de pe casă, alergare în grup dezorganizat, adică eu, câinii, vreo cinci vecini, nişte pisici şi vreo 3 mierle. Trec orele în ritm alert şi iar vine seara, dar Ene nu mai vine (parafrazându-l pe Coşbuc). Acum alte întrebări îmi vin în cap: cu cine m-o înşela? Cu cel puţin 50% din populaţia Terrei, cred eu. Da' o avea de gând să vină si pe la mine? Poaet face tot ce-şi doreşte, atât timp, cât vine şi la mine (parafrazând o lady de şanţ). Mă uit pe geam, nici urmă, aşa că mă uit la Lună (astea-s versuri de manelist). Ce-o avea cu mine? Noi două ne înţelegem perfect, cu Soarele aveam eu oareşce discuţii. Degeaba mi-am arătat pijamalele omuleţului, cazat la ea, nici măcar pe el nu l-am impresionat, degeaba am făcut flotări şi am zis zeci de rugăciuni, Ene nici acum nu s-a înduplecat. De ce îmi fac eu atâtea exerciţii (probleme să-şi facă alţii)? E 3 dimineaţa din nou, să vină când o dori, i-am lăsat cheia sub preş. Şi-a venit într-un final, nu ştiu când, l-am simţit doar când a plecat, pe la 7 dimineaţa Duminică şi-a mai revenit Luni, pe la 2 am.

N-am ştiut că Luna mă influenţează, nici acum nu vreau să cred, dar am aflat de la nişte oameni de bine, oameni ce mi-au zis şi asta, de râd şi acum.