Rugăminte

Nu m-au învins pe mine browserele, nu o să mă doboare nici asta, dar sunt răcită orchestră. Da, nu cobză, violoncel, trompetă, sau alte instrumente, sunt răcită o orchestră întreagă. Şi ca să fie totul minunat, aud "lasă, că ăla e om, care răceşte vara". M-am liniştit, dintr-o virgulă de vedere, sunt om, nu-s extraterestru, dar parcă afară e toamnă şi să ne gândim: cald, foarte cald încă afară, haine cât mai puţine, toată lumea se ascunde la umbră, eu simt că nici puloverul de lână, primit moştenire de la mamaie şi croşetat cu mânuţele ei, în nopţile când aştepta ca tataie să revină din război (ce moşteniri de preţ am şi eu) nu-mi e de ajuns pentru a ma încălzi. Şi cum mă luptam eu aseară cu răceala asta şi mă pregateam sa mă răpesc singură (de pe mess, să nu se mai chinuie alienii ăia- poate înţeleg şi ei acum, că-s om), fusei "acostată" pentru a se arbitra meciul meu de box, cu browserele, prea târziu, dar poate rezolv ceva cu autografele, deşi după o discuţie foarte serioasă despre Pikachu, n-a mai vrut nimeni niciun autograf. Am trecut dintr-una în alta şi nu înţelegeţi nimic, sincer, nici eu, dar fiind răcită nu mai fac niciun fel de legături. De fapt, vroiam să ajung aici. După toată discuţia aia mi-am amintit de filmul ăsta şi nu ştiu unde pot găsi melodia (My life will never be the same). Dacă mă puteţi ajuta, vă rog. Mulţumesc.