"Mi-e dragă libertatea"

Aşa spunea Patraulea (Jean Constantin) în B.D şi tare mi-e teamă să nu sfârşesc precum el. Recunosc şi pe această cale (am recunoscut şi pe altele) că azi m-am transformat în şuţ, şmenar, ciorditor, Ali Baba şi toată banda lui, Bonnie şi Clyde şi pe alocuri Terente, dar fără voia mea. Păi, să vedeţi. După cum spuneam, somn eşuat, eu am plecat şi pe drumul de întoarcere m-am gândit că mâine am altre trebi prin pl (repet Ploieşti, să nu faceţi confuzii că-mi amintesc cum şi-a luat Bi una după ceafă de la MIRC când mi-a zis "ooo, dar tu trebuie să pleci la pl"), n-ar strica să îmi introduc moaca-n market (eu nu bag mecla-n mall) să-mi iau o băutură nealcoolică verde. E ceva dubios, de două ori într-o lună îmi plimb eu organele prin market. Îmi fac provizii de mâncare, d-aia de te lasă fără cap ( Da, recunosc şi asta, noi mâncăm pufuleţi Gusto şi tocmai am descoperit de ce ), petrec la rând mai mult timpo decât m-am învârtit p-acolo, plătesc şi trec la sortat şi aranjat marfa pe categorii de vârsta şi rasă, nu aşa oricum. Pe când eram deja cu un picior afară (nu în gropă), o întrebare m-a lovit, mai rău decât m-ar fi lovit trăsnetul: "când mi-am luat eu ciocolată, că am fost singură şi n-avea cine să o introducă-n coş şi parcă la casă nu am plătit-o?". Cum bonul nu mi-l decontează nimeni, îl aruncasem primul în paporniţă, în mine se dădeau batălii mai mari decât cele de la Plevna: "să mă întorc, să mă uit pe bon şi să spun" sau "totuşi nu aveam cum să nu o plătesc şi să trec de casă" şi deja auzem cum ţiuie chestiile alea, vedeam asta şi titlurile din gazete "fetiţa junglei a părăsit jungla şi acum pentru o ciocolată va sta la răcoare o vreme", "s-a descoperit cine a adus ţara în criză şi a falimentat mii de fabrici şi uzine, fetiţa junglei", "cea mai de temut tâlhară de la Fane (aşa-l cheamă, da?) încoace", otv-ul ar fi scris mare "Fetiţa junglei a ucis-o pe Elodia pentru o ciocolată", "un nou cutremur s-a produs azi, când fetiţa junglei a şmanglit o ciocolată, având magnitudinea de câteva grade", iar in colţul din mijloc (la ei e posibil) ar scrie: "credeţi că ea e vinovată şi pentru cel din '77?", în cap imi răsuna deja melodia asta şi mă gândeam cum se strângeau toţi să mă vadă la ştirile de la 5 (dacă mai sunt, dacă nu băgau ei o transimisiune specială şi de la faţa locului). După toate scenariile ce mi-au trecut prin cap, am luat hotărârea de a-mi transborda şi celălalt picior afară şi ce-o fi o fi. Linişte, n-a ţiuit nimic, fetele alea de la pază, ce se plimbau pe lângă mine, pe când eram la casă, nu m-au atacat, casiera nu a dat alarma, nimeni nu zicea nimic. Opresc pe o canapea, ciocolata e acolo. Explicaţia: cineva a cumpărat-o şi a uitat-o în coş, dar întrebări:

- băiatul ăla de strânge coşurile nu o fi văzut?

- doamna de la intrare, când i-am arătat ce conţine geanta mea de ce nu a văzut ce aveam, că doar am pus coşul lângă ea?

- domnul din spatele meu, nu duceam pe nimeni in spinare, ci domnul de la rând (care era imens) nu a văzut? Că mă privea de mă gândeam că-n următorele 6 luni nu mai am voie să-mi fac radiografie. De fapt cred că el da, că se uita şi când îmi postam marfa la locul ei.

- doamna casieră nu a văzut? Că doar am pus coşul pe tejghea, în faţa ei.

Cert e că ea, ciocolata există, momentan e în faţa mea, mâine o donez să scap de ea, dar pe bon nu apare, l-am tot privit de când am sosit acasă. Acum l-aştept pe Moş Crăciun, că mă tot sperie băştinaşii că intră ăia de la market pe coşul casei mele şi cum culorile lor sunt alb-roşii, clar mă vizitează Moşul.

Şi ei îşi făceau cumparăturile acolo, sub sloganul

"eu te protejez pe tine

cand nu urlă foamea-n mine

am maşină de serviciu,

dar nevasta are biciu

aşa că iau de mâncare

cu maşina din dotare"

As fi vrut să le fac poza, când cărau căruciorul şi nu aranjau marfa, dar aşteptam îngrozită să văd daca vin dupa mine.