Pe scara asta, probabil ar trebui să urci cu jalba-n proţap, dar dacă mânuţa ta şi pixul tău au înşirat ceva de ză şepărd. Las' mai bine, o construim noi aşa:
În iulie era doar cu un sfert de oră înainte, acum e cu o oră şi 45 de minute:
,
probabil peste două luni o să arate la sosire, deja ora de plecare.
De la primărie-n sus, un parc:
,
iar noaptea nişte ilegalităti, nişte cai (cred că ei nu sunt animale) ai lui ză şepard, normal, deci nu sunt ilegalităţi.
Şi pentru că îmi place apusul, la fel ca şi răsăritul, pentru că orice început are şi un sfârşit, un apus nu prea reuşit, deoarece locuiesc în satul în care răsar vilele, mai ceva decât gazonul pe stadioane şi asta nouă, tomnatică, e situată chiar în raza mea de acţiune, aşa că pe fugă, am găsit alt unghi.
Tocmai ce m-am întors de la mamaia. Nu, nu am scris greşit sau de fapt da, trebuie MAMAIA, unul dintre oamenii care a fost, este şi va fi, atât timp cât sunt eu (deşi nu mai este fizic). Şi nu, nu am fost un copil crescut de bunici, am fost un copil crescut de părinţi, bunici, soră, veri, vecini şi de către noi (in ultimele patru cazuri se văd repercursiunile în ziua de azi) şi mă întreb : OMUL care a scris următoarea poezie, de ce a fost uitat şi îşi trăieşte bătrâneţile în mizerie şi părăsit? OMUL care a luptat într-un război mondial (ca să mănânce şi gura noastră acum) de ce nu a avut loc în cartea "Scurtă monografie" ? Mă întreb multe, dar degeaba. Asta face parte din ciclul "când din umbră conduce un cioban"
Ce e mai minunat decât să te trezeşti dimineaţa cu ochii cât bamele şi să vrei să faci o baie? Dar... surpriză: Dacă nu vin păsările să ne ia curentul, opresc alţii (Pama= firma de distribuţie) apa fără să anunţe. Trăiască tata că a fost prevăzător încă de pe vremea ailaltă şi a construit o fântână în care depozităm apă potabilă, că altfel ne spălam la Teleajen şi era cam departe şi până ne "muiam" noi, riscam să ne mai zărească şi vreun amărât de subofiţer de la pompierii din Boldeşti. Aşa că nu-mi rămâne decât să cânt precum Ionică din Liceenii: "Mi-aş dori să fiu Magellan Sa văd pământul odată pe an", să mergem la muiat la primărie şi să...
Jean Moscopol - Cotele taranilor
L.E:- aflai acum de la MMS- 3 zile făra apă. Minunat, mă duc să înjur, aşa poate mă scuipă cineva şi rezolv şi problema duşului.
V-am spus de ieri, că azi am să merg la primărie. Partea bună (pentru unii) - trăiesc, partea proastă (pentru alţii)- trăiesc bine. Ce zic eu aici? Că o să creadă lumea că sunt cu portocalii. Să ne revenim (adică eu să-mi revin) şi să trecem la lucruri serioase. E cam rău să te cunoască toată lumea, toţi te întreabă ce cauţi pe acolo şi de ce nu mai pleci - Caut ziua de mâine şi m-am gândit să o aştept aici, d-aia nu mai plec. Unii îţi spun- eşti leit tactu', Doamne ce mai râdem cu tine (şi depănăm amintiri din vremea când eram eu tânără şi neliniştită)- Păi şi ce aţi vrea să semăn cu Batman? Aaa şi să înţeleg că eu cu tata suntem Mupets sau mi-am realizat alt vis din copilărie, că-mi doream să fiu Jean Constantin şi poate am reuşit si eu nu ştiu. E clar, am fani, de mâine o să vorbiţi doar cu impresarul meu. A fost de ajuns să se deschidă uşa magică şi s-au împrăştiat cu toţii. A trecu şi Grecu (nu-l ştiţi voi, dar trebuia sa vă spun asta), care de 27 de ani mă întreabă ce face tata, că el vrea să vină pe la mama şi eu tot de atâţia ani îi răspund că tata e plecat la nevasta lui, ce o fi greu aşa de cap, de nu pricepe, nu înţeleg. Între timp s-au mai adăugat doi macho la rând, dintre care unul cred că ştie şi ce am mâncat alaltăieri, atât m-a studiat. La început am crezut că mi-au făcut vreo glumă rudele din primărie şi au scris ceva pe mine, dar m-am convins că nu-i aşa. Să scap de el şi cum mă plictisisem, m-am apucat de făcut inventarul la tot ce se afla pe holul primăriei: 3 hărţi ale judeţului, o hartă cadastrală, un ceas ( l-au potrivit, sper că nu şi-au dat seama că eu am zis că a rămas în urmă), o masă, un scaun, un aparat din acela pentru apă, dar fără butoiaş, 4 ghivece cu frunze, nu era nicio floare, în total 46 frunze (dacă vă interesează am detaliat, dar cred că nu), 4 preşuleţe de şters picioruşele la intrare în birouri, 147 bucăţi gresie întregi şi 15 bucăţi tăiate, lambriul are 100 de canturi, o diplomă prin care se arată că am obţinut locul 1 la fotbal în sală la Băicoi, 5 doze electrice, o sumedenie de hârtii pe peretele de deasupra mesei, dar nu am mai apucat să le număr că am fost în sfârşit strigată. Am rămas restanţă la plinte şi la hârtii, recuperez data viitoare când am să-mi extind inventarul şi pe holul celălalt. Şi mi-aş dori să ştiu ce gândea macho, când mă vedea că mă uit când în stânga, când în dreapta, când pe tavan, când pe pereţi. Îmi pare rău că nu i-am putut face poză, să-i vedeţi si voi faţa, că vă amuzaţi.
Să ştiţi că răspunsurile pe care le-am scris mai sus, chiar le-am dat şi lor, că ne permitem, mă cunosc toţi şi ştiu că nu le spun cu răutate.
,
,
