joi, 29 decembrie 2011

Cum îmi vorbesc clădirile şi mesajele de bine

      N-am înţeles niciodată oamenii, care trimit sms-uri stas. A murit imaginaţia? S-a dus căldura sufletească şi mesajele au devenit o obligaţie? Eu cam aşa văd.
     Am început să primesc mesaje cu urări pentru Crăciun, cu vreo două săptămâni înainte de marea noapte. Mesaje stas, mesaje de la numere, pe care nu le cunosc, mesaje, care nu-mi transmiteau nimic.

     Am primit mesaje şi-n Ajuns şi de Crăciun. Mesaje, care ori începeau cu "fie", ori erau mesaje primite şi copiate, ori 98 % dintre ele, semnate. Şi nu semnate oricum, ci cu numele complet, inclusiv cratima de rigoare, la unele. Vedeţi citiţi (şi logic, vedeţi) voi, eu mesajele astea le-am văzut ca pe mesaje primite de cei care mi le-au trimis, copiate apoi si schimbat doar numele.
      Am scris un mesaj, nici prea plin de imaginaţie, nici prea plin de urări, nici prea sofisticat şi-am ales persoanele, cărora l-am trimis. Ca răspuns, am primit de la mulţi dintre cei, care-mi dăduseră mesaje stas, alte mesaje stas. Drept dovadă, că s-a uitat cui s-a trimis şi s-a retrimis un altul stas, primit între timp.
     Mesajele astea parcă ar fi trimise de clădirile acelea, despre care aud în reclamele, de la radio.
     Uite cam aşa "complexul ... vă ureaza LMA", "restaurantul ... vă urează sărbători fericite". Ştiţi cum îmi sună mie astea? Că anumite clădiri îmi urează mie şi ascultătorilor numai bine. Şi zău, că m-aş opri, când trec pe lângă ele, să le urez şi eu câte ceva, dacă n-aş şti că administratorii/ patronii/boşii urează. Pentru reclamă, pentru nereclamă, treaba lor, dar sigur n-au puteri, pentru a vorbi cu clădirile lor. Deşi, sincer, orice patron şi-ar dori asta, dar orice patron ar trebui să ia înainte şi pastilele de inimă.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Am vreo patru ani de cand nu trimit nimic de sarbatori, poate doar vreun mass in lista de messenger.
Am multe cunostiinte dar nu ma simt dator sa le urez nu stiu ce pentru ca sincer n-ar fi din inima, iar putinii prieteni stiu ca nu se supara daca mu primesc urari. Alte lucruri conteaza mai mult.
Nu bag in seama nici mesajele stas, nici urarile de la firme, cladiri sau blocuri. Apa de ploaie. E o lume ipocrita, o las sa fie asa. I'm selfish.

madMe spunea...

Pe mine mă obosesc mesajele astea. Anul ăsta am vrut să ignor tot ce e stas. Dar mi-a fost prea jenă să nu răspund. Un simplu "Sărbători fericite! Gigi" mi-e mai drag decât "Fie ca ..."

Diana spunea...

Raspunsul e simplu si din pacate se aplica in multe aspecte ale vietii noastre: lenea si comoditatea.

Fetita Junglei13 spunea...

@5yryu5- am multi ani, de cand urarile mele sunt "alandala".Din agenda telefonului,cred ca selectez maxim 10 persoane.Persoane carora le urez sincer si din suflet.
@madMe- si mie,imi sunt mult mai dragi cele,care suna cam asa "sa fii zambareata,sarbatori linistite,etc",dar se pare ca altii au "evoluat".Semnatura?Semnatura m-a distrat enorm anul acesta.Dupa cum evolueaza treburile,la anul le primesc si cu initiala tatalui.

Fetita Junglei13 spunea...

@Diana- da,bine ai zis,din pacate.