Nu-nţeleg, orice mi-aţi face, orice mi s-ar spune, orice aş auzi.
Oamenii,care cunosc situaţia, îmi spun să urăsc, îmi spun că acum n-ar trebui să ajut, să mă frământ, să nu dorm nopţile.
Oameni buni/răi sunt eu nebună?
Poate că da, nu contest, dar de ce trebuie să urăsc?
Ei bine, oamenii ăştia într-un fel mi-au redat optimismul.
2 comentarii:
Sper să nu îți mai pierzi optimismul, orice ar fi :*
@madMe- si eu sper.Multumesc din suflet >:D<
Trimiteți un comentariu