De ştiut

Prima oară, când am văzut, am crezut că văzul meu s-a deformat, mult prea mult. Bine, nici măcar nu apăruseră la noi, deja ne gândeam să le colorăm cu acuarele, dar nici zeile, ce le vedeam eu la preţ nu erau justificate.
A doua oară, deja mi-am dat seama, că nu eu sunt de vină, ci ei, şi mai ales, cei ce dau atât pe ele.
Azi, am evitat să trec prin piaţă, tocmai ca să nu mai văd.
Ştiu ce înseamnă să stai cocoţat, ştiu ce înseamnă căldura, ce nu te lasă deloc, mai ales că ai haine, ce îţi acoperă toată pielea, ca să nu te zgârii, ştiu cum trebuie să alungi graurii, ştiu multe despre. Zeci de ani, din viaţă, culegeam şi mergeam cu ele, spre vânzare până la Braşov, Bucureşti şi alte zone ale ţării, dar sincer, preţul, pe are îl cer, e bătaie de joc.
Dacă îţi cere un ţăran, un anumit preţ pe ele sau pe altceva, îl întrebi "dar ce le faci de banii ăştia?", dar dacă îţi cer intermediarii, de care n-au loc ţăranii în piaţă, nu mai zici nimic, dai şi gata.
Azi, în timp ce am făcut poza, am auzit "4 ron/kg", mai devreme am citit aici, unul dintre preţuri. Măi, oameni buni, nu mai daţi atâţia bani, pe un kg de cireşe, primele, cele de Mai, nici n-au gust, pietroasele şi bulgăreştile merită (dar nu atât), napolitanele şi celelate se coc din start, cu viermi.
Peste cel mult o săptămână, de la ţărani, or să plece şi cu 2 ron/ kg, că apar mai multe, în pieţe n-o să scadă prea mult.Şi nici pe drumurile judeţene. Eu aş mai pune o denumire, în afară de drumurile cu băuturi alcoolie, drumul cireşarilor zgârciţi.