...

      O țin în brațe de o oră și-i șterg lacrimile. Ea le linge pe ale mele. Ne alinăm una pe alta, în balansoar și nu știu cum să o fac să nu mai ofteze. Pentru că da, oftează. O cheamă Dixie-Croix și noaptea trecută la ora 3, mama ei, Lady, a plecat.

"Definitiv și iremediabil", cum mi-ar spune o prietenă. Se chinuia de o săptămână și mă rugam pentru ea să scape mai repede de chin, dar e grea despărțirea. A naibii de grea.  Am mâncat, în ultima vreme, cât să nu mor de inaniție. Ieri ne privea, de parcă voia să ne spună la revedere.

Tash?! Tash a ieșit acum trei săptămâni, într-o Sâmbătă, la stradă. Singura lui ieșire. Stătea pe margine și admira mașinile. A intrat unul special în el. A plecat și Tash, definitiv și iremediabil. 

Pleacă toți și noi câte un pic cu ei.