"Proasta șe așează în față, ca să o vadă toată lumea. Deșteapta se așează în spate, ca să vadă ea lumea". Nu știu cât e de adevărat ca prostie și deșteptăciune, dar ca mândrie și alte cele subscriu.
Mi-a zis-o un nenic azi, spunea că o citează pe Elisabeta. Posibil și-asta, nu știu. Și despre sete învățai lucruri bune, în ultima vreme. "Te-am mai văzut pe aici și mereu la fel, mică după ușă. De ce nu stai mai în față, pe scaun ?". Nu-l știu, l-am mai văzut și eu, tot în același loc. De ce l-aș fi mințit, i-am spus ce știu și cei doi, de-și desfășoară activitatea pe acolo: "stăteam cândva mai la jumătate și-auzeam fără voia mea tot ce nu era de auzit p-aici. Da, recunosc, am auzit și niște bancuri bune, de mi-am mușcat buzele ca să nu râd. Că eu când râd, păzea nene, că e ca la strănut. M-aude lumea de la șapte poște. Aici mi-e bine, salvez gărgărițe, sunt dusă în altă lume așa de adânc, încât uneori e nevoie să mă zgâlțâie, dacă au nevoie de schimbat apa la flori sau ceva". Și-atunci mi-a zis citatul de mai sus.
Aici nu cred că ține de deșteptăciune sau prostie, nu, ține de tine, ca om și de ce și pentru ce te duci acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu