Nu stiu altii cum sunt. Hai sa-l lasam pe Creanga, c-a scris si el Povestea ãleia, deci era şi el d-al nostru.
Aşadar si prin urmare, unii cântã sub duş. Na, e bine.Alții nu fac... duş.
Unii se scarpinã, alții se hâțânã (separat sau împreunã), unii-s cu gazel, nu stãm acum sã ridicãm mânuța sã spunem fiecare ce şi cum şi nici n-am auzit c-ar face vreun recesãmânt legat de asta.
Care-i existențiala? Cã asta e problema (mda, cicã oamenii normali nu gândesc, ei fac altele), mã apucã gândirea fix sub lianã (şi jur pe rozé cã lãlãiam ceva fain) şi deodatä, buff, mã lovi existențiala:
dacã pãrinții soțului/soției se numesc socrii, cum se numesc pãrinții amantului/amantei?
Cum le zici ãlora socramanta, socramantul?!?!
Eh, asta e o întrebare existențialã.
Acum cã e de la cap, cã o fi de la benzile Farmec, cã o fi de la muzicã, c-o fi fost ceva in apã, cã o fi de la curcubeul de azi, nu ştiu.
Şi totuşi de la cap pleacã tot.
