„De la mine la Ploiești
Nu e departe, când iubești
Și când mă cheamă dragostea
O iau pe jos cu inima”
Nu știți piesa? Nu e bai, o puteți asculta aici.
De la mine la Ploiești, nu e departe-n mod normal. Dacă mă gândesc, la câte case și câți consăteni noi au apărut, care lucrează prin capitală, nu-i departe nici la București. Șaizeci și ceva de kilometri. O nimica toată.
Arta cere sacrificii? Ținând cont de vremuri, totul cere sacrificii. Când anunțară Ratp-ul, Tce-ul sau cum i-or mai zice, că e transportul urban gratis, scumpiră biletele. Vorba unui angajat de-al lor „ăștia toată viața au trăit de pe urma țăranilor, de ce n-ar face-o și acum?”. Trecem peste faptul, că nu mai găseai tonetele, acolo unde le știai, din cauza lucrărilor la noua linie pentru tramvai. Dar, dă-le in ghena lor de bilete, că ajungi mai repede pe jos, la cât de greu și deviat se circulă pri Ploiești, acum.
Nu e musai, dar dacă aveți drum pe DN 1B spre Cheia, mai bine o luați pe rute ocolitoare. Valabil și dacă aveți drum spre Ploiești, dinspre Slănic, Plopeni, Băico, Cocorăști și altele, prin care era mai ușor pe DJ 102B, alegeți orice altă rută (și prin cea mai ocolitoare, tot ajungeți mai repede).
Dimineața se aglomerează în partea dinspre Plopeni, uneori coada trece de Sky, iar după amiaza și seara, în partea dinspre Ploiești.
De la mine la Ploiești e cam atât:
Știu personae, care pleacă la serviciu, cu două microbuze mai devreme, pentru a ajunge la timp.
Despre mersul și petrecerea a 45 d eminute, în unele autobuze din Ploiești, să scrie alții, eu acolo am cum să evit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu