Poftim de mănâncă!

        S-a inventat grătarul, pentru musafiri. Grătarul ca şi obiect, nu ca şi aliment. Nici mie nu mi-a venit a crede, dar altă denumire nu i-am găsit. Parte din concediu am petrecut-o cu rudele venite din depărtare  şi printre altele am vizitat rudele lor  (nu alea comune). Am fost două zile, unde majoritatea oamenilor  erau trecuţi de 80 de ani. Vis. Râs şi voie bună. Băutură curată (Cislău+ Vipereşti-Buzău). Am fost şi două zile, printre oameni mai tinerei (Flămânzi = ştirile de la 5 sunt nimic). Râs, din cauză de haz de necaz, dar atenţie la vorbe să nu ne vedem la tv.
       Dar să nu mă depărtez de la subiect, în perioada Buzău înnoptarăm la Vipereşti şi gazda noastră (Să fie sănătoasă tanti Aurica! S-ajungă la 100!) zise că are un grătar, adus de fiica de la Bucureşti.
        Ne-apucarăm la 18 şi ceva, terminarăm la 19 şi mai mult ceva. Veni ploaia, apăru rogvaivul, veni ploaia-n curte, Soare în grădină, merserăm la magazin (sau birt, sau universal), nu luarăm toporul, deşi văzurăm că se practică, dar ca să fim de-ai locului, ne adaptarăm ca şi-n Moldova (ce senzaţie să scuipi seminţe). Doar 10 (9, că unul îl laui eu de crud) mici şi 6 cârnaţi. Legumele şi porumbul îl făcurăm pe alt grătar, din vecini. Şi-n tot timpul ăsta, ajunserăm la o concluzie: ăsta-i grătarul pentru musafiri. Incercă verişoară mea să-i dea o şansă, c-ar fi de apartament, dar nu, clar era pentru musafiri. Vine musafirul, tu om gentil: mănânci ceva? El, flămând de pe drum, normal c-o zice, Da. Şi-atunci, tu scoţi grătarul, că să vezi, că doar p-ăsta-l am, c-a fost criză, că l-am dus p-ăl mare la fier vechi şi alte pinochisme d-astea. Şi dă-i şi pune micul (unul dacă e mai zdravăn, doi dacă-s mai slăbuţi) şi-aşteptă. Si tot aşteaptă. Şi tot aşa, de se duce musafuril şi fierbe o găină, care era de vreo 13 luni prin congelator şi avea şi 13 ani, când a fost tăiată.
         

o tentativă, dar cred că se cocea porumbul între timp

şi un grătar pentru familie