Un fel de filozofie de pârâu cu citire printre rânduri

  Am auzit zilele astea atâtea referiri la frumuseţea ochilor, încăt nu pot să nu filozofez ca de pârâu aşa.Când tot asculţi acelaşi vinil cu frumuseţea ochilor, nu poţi să nu te-ntrebi:  ce pana vulturului pleşuv, ochii dau omizi stomacului, ochii dau senzaţii de $*&@ (se poate citi- pielea găinii), ochii fac o dudă confiată, ochii ştiu să gâdile-ombilicul? Ce pleata furnicii, nu-s oamenii originali, că p-asta cu ochii o ştiu de-o viaţă.