Linişte, se munceşte pe gălăgie

     N-am să-nţeleg niciodată tendinţa de turmă, mai ales la expresiile verbale. Le-aud şi la unele chiar mă-ntreb (măcar atât să fac şi eu); de ce? Uite, de exemplu, de ce tot aud "păi, ce gălăgie de bani ia directorul, eu mă compar cu el?!". Păi, nu s-o compara, dar de ce-s cu gălăgie? Or fi metalici sau salariul mai mic e salariul liniştit, domol şi nezgomotos?!