Două

      Două întâmplări reale şi-o reacţie, nu zece întâmplări ciudate şi minunea lui Chilian. Şi-aceiaşi reacţie, de râs în hohot, deşi întâmplările sunt diferite şi la zeci de ani depărtare.

      Prima s-a petrecut acum vreo douăzeci de ani, poate chiar mai bine, când îmi petreceam copilăria, prin uzina de armament. Şi-acolo, în uzină, a legat mama prietenii, iar eu la rândul meu prietenii cu fii şi fiicele, prietenelor mamei. Şi-avea mama o colegă, Pufarina (poreclă, nume, ce-o fi fost, dar toată lumea-i zicea aşa), căreia îi tot spunea soţul, că "femeia, care-i femeie, face mâncare şi din surcele". Băi, ce mă enerva expresia, nu ştiu de ce ,dar mă enerva. M-aşteptam să mănânc, în zilele de vacanţă, pe care le petreceam la ei, doar surcele. Nu, că nu mi-a dat femeia, ne lăsa să colindăm dealurile, de la Vlădeşti până la Slănic, cât era ziua de lungă, dar ne hrănea cum trebuie.În schimb, mult am mai râs (şi râd şi-acum, de azi, de când mi-am amintit), când într-o seară i-a pus soţului, o farfurie de la "setul cel bun" şi ne-a spus să fim atenţi. Parcă-mi vine să salivez, desi nu-mi amintesc felul ciorbii, dar făcea nişte mâncăruri delicioase, numai c-a soţului a fost specială, pentru că deodată l-am auzit "ce naiba, tu, femeie, ai pus lemne-n ciorba asta?!?!?". Şi râsete, hohote, printre Dumnezeii aferenţi, auzim şi răspunsul femeii "na, dac-ai zis, că aia e femeie".
       A doua s-a petrecut Duminică. Eram pe Teleajen, avariată, dar promisesem copilei c-o duc, când s-a observat pierderea unuia dintre numerele de la maşina CVC-ului. Ce spun oamenii? Ne ducem după el. Ce spun eu? Şi dacă nu îl aveau de acasă?! Bun, se duc, nu rezolvă nimic şi MIRC, vine cu o idee minunată:" ia, staţi că-l sun eu pe poliţistul Q, să ne spună exact cum facem".
Redau mai jos convorbirea:
M: Să trăieşti şefu'. A pierdut cumnatul meu, numărul. Ce trebuie să facă, unde merge şi cu ce?
Poliţistul: când şi unde?
M:- Azi. Nu ştie, bre, la târg sau pe drum sau în parcare, nu ştie. Ce-i trebuie?
P: dă mie numărul.
M: ce număr, bre?
P: numărul bă, numărul pierdut al cumnatului, 07...
M: bre, a pierdut numărul de la maşină, nu de telefon.
    Sigur, în şcoală, le fac ei ceva, de-i schimbă aşa.