E noaptea caldă. Stelele usoare
Clipesc din gene, line depărtate.
Pe iazul morii apa nu mai bate;
Pe dealuri focul cel din urmă moare.
Clipesc din gene, line depărtate.
Pe iazul morii apa nu mai bate;
Pe dealuri focul cel din urmă moare.
Privind pe ceruri căile stelate,
Adorm în lumea lor fermecătoare.
În somn răsare luna gânditoare
Şi umple bolta de singurătate.
Adorm în lumea lor fermecătoare.
În somn răsare luna gânditoare
Şi umple bolta de singurătate.
O simt cum trece, clară, tot mai clară,
Pe-nchipuitul arc al hemisferei;
O simt, dar nu o pot privi-n afară.
Pe-nchipuitul arc al hemisferei;
O simt, dar nu o pot privi-n afară.
Această nouă formă a durerii
Tu o cunoşti… Revino mâne sară,
Icoana castă a nemângaierii!
Tu o cunoşti… Revino mâne sară,
Icoana castă a nemângaierii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu