Două oarecare

           Să vă spun două amuzante, două întâmplări.

Prima: O tanti la vreo şaptezeci şi ceva de ani (posibil 74, posibil 76- aflu detalii mai târziu), pe care-o ştiu, de când am priceput cât de cât ce-i cu planeta şi care e foarte cul, mă roagă Duminică să-i caut şi ei, în agenda unui telefon mobil, numărul, unde scrie MAMA MEA, şi să-i formez. Mă uit o dată, mă uit a doua oară, hmmm, hai să caut, zic, bolborosind între timp ceva legat de morţi. Nu, nu ceea ce se spune acum legat de morţi, ci altceva, întrebând în acelaşi timp, dacă e linie directă dincolo. Băi, femeia nimic, ea insista: "caută MAMA MEA, că trebuie s-o sun". Am avut iar o tentativă, femeia nimic, până când am găsit numărul şi i-am zis "ia de vorbeşte, dar sincer, Dumnezeu s-o ierte, pe tanti Miţa, chiar ai linie directă dincolo sau faci spiritisme, prin telefon?", ea nimic, ea a zis doar vreo două "vorbesc cu MAMA MEA şi revin", de a rămas restul de muieri cu gura căscată şi ochii beli bulbucaţi de râs.Restul ca restul, dar să le-oţi fi văzut pe cele două surori, ale doamnei, cum au sărit "adică, cum fă, tu vorbeşti cu mămica?"
       Era femeia setată pe MAMA MEA, dar de fapt, telefonul era al unei strănepoate.
A doua: O femeie la vreo 45 de ani şi câteva luni zburda zglobie, printre sutele de picături, de azi dimineaţă, având deasupra capului o umbrelă verde (adică partidul portocaliu). Ajunsă la colţul străzii, lupul cel bun o întâmpină spunându-i: "aia e umbrelă?Arunc-o, uite aici umbrelă" şi-i înmânează una albă cu sigle colorate (adică uniunea partidelor).