Eu cu ce, cu cine, cum?

     De fapt, parafrazându-l pe Caragiale, dar fără a avea starea cetăţeanului turmentat, i-aş putea spune, postării, "Eu cum mă intitulez?!".
      Trecem peste detalii si vă spun că ieri, în timp ce pregăteam ceva, prin bucătărie [rar gătesc, Duminica, doar dacă am pofte de mormoloci împănati în foi de dud, dar şi când îmi vin poftele astea, nu mă opreşte nici semaforul de pe Rapsodiei (că tot se caută asta prea des)], o aud pe mama "auzi, pe tac'tu (soţul ei de câţiva zeci de ani), îl cheamă D.Ghe V?". Mă uitai de vreo câteva ori la ea, o-ntrebai dacă şi-a luat pastilele, primii răspuns afirmativ, o-ntrebai, dacă a luat doza corect, nimic, nu-mi arăta că s-ar crede Tina Turner în hamac. Mă uitai şi-n oglindă să văd, dacă nu oi fi suferit eu vreo transformare. Nimic, tot eu, tot mama. Începui să râd şi zic "femeie, nu ai habar cu cine te-ai măritat? A trecut ceva vreme". Da', zău, că nu mă puteam opri din râs şi-o aud iar "hai, nu mai râde, zi-mi". Băi, eu râd şi mama deviază, hopa, nu-i a bună. Îi spun eu ce şi cum şi-o-ntreb şi de ce şi-ar dori să ştie abia acum, când colo-mi spune, că i-a dat popa chitanţa şi a-ntrebat-o, dacă e pe numele corect.
      Bun, pleacă mama cu bomboane la vecinele mici, eu mormăi si râd singură şi vine tata, care mă-ntreabă, de ce râd (între timp, mama ajunge pe drum, în dreptul geamului şi văzându-ne râzând, începe să ne facă semne. Nu, nu obscene, dar ricum netraductibile), îi spun omului şi-ncepe şi el. Nu, nu să râdă, să-mi spună alta. Acum cei zeci de ani, după cununia civilă, merg ei să-şi schimbe mama buletinul. Ajung la miliţie, îi face poze şi-o-ntreabă tovarăsul de-acolo "cum vă numiţi?". Stă mama o vreme, se întoarce, se învârte şi deodată iese la tata "cum spuneai că mă cheamă, acum?".
     Legendă: prima, cu popa, are explicaţie, dar tot rămâne amuzantă. Pe tataie l-a chemat Gheorghe şi când era mic, în timpul unei boli i-au schimbat numele în Ioan.Sau invers, că avea la un moment dat două certificate de naştere. Cert e că pe certificatul de căsătorie al părinţilor scrie "prenumele tatălui, mirelui: Gheorghe".
     A doua: se poate întâmpla oricărei femei, proaspăt căsătorită, dar tot rămâne amuzantă. Şi pe mine mă tot striga, într-un spital, acum mulţi ani, Tănase Maria, şi-mi vedeam de ale mele.Dacă jumătate de nume îl recunoşteam, Maria sigur n-avea nicio treabă.