De ce se tocesc blugii între picioare, că doar nu călarim tot timpul?
Cam asta era întrebarea ce mă bântuia acum câteva seri.
A doua zi, după ploaia ce m-a udat până dincolo de piele, de se lipise rochia de mine, mai ceva ca marca de scrisoare (să nu zici vorbe minunate, când din centrul Ploieştiului, în timp ce-alergi prin ploaie, vezi ditamai seninul, în localitatea, în care locuieşti?), mă-ntâlnesc întâmplător tocmai cu o ea, care avuse parte direct de tocirea finală.
