Si in sfarsit ploile au venit. N-a mai plouat de atunci, din 4 Decembrie, cand am simitit ploaia pana la ultimul por al pielii, cand puteam sa incetez iubirea asta, cand am simtit-o fizic, pe fiecare centimetru de piele. Era frig, extraordinar de frig, iar ploaia ce pica si-si facuse deja loc, prin mantoul meu, incerca sa ma faca sa uit de altele. N-a reusit, n-am uitat nici atunci, cand parasind restaurantul, necunoscandu-se trotuar sau sant, sosea sau alee, am intrat la propriu pana la genunchi in apa, n-am uitat nici azi. Umbrela nu mi-a ajutat la nimic, ploaia venea orizontal din fata, nici n-o vroiam, ploaia nu-mi putea sterge ploaia din suflet, dar cu toate astea iubesc ploile, precum iubesc iernile, desi cele mai dragi persoane le-am pierdut iarna. Ciudat, in Decembrie era iarna, dar era o ploaie de vara, numai frigul o transformase in altceva.
Ploile au venit ieri, au venit pe reprize. Mi-au dat intai speranta:
m-au facut apoi sa-mi doresc sa aud ploaia si-am apelat la alte mijloace
m-au facut sa vorbesc cu norii, cand au incetat
au inceput cu adevarat pe la 14:20
7 comentarii:
In ultimul filmulet, cantai? :)
Din pacate, pe mine ploaia ma deprima...:)
@Lillee- :)) am pus camera la filmat si eu ma schimbam.Am uitat de camera si cantam,da.Cand mi-am dat seama a fost prea tarziu.
Am facut mai tarziu un altul si iar m-am trezit lalaind :))Mai rau cu Baby when the sun goes down la la la
:))) Lasa ca esti haioasa, mie imi plac filmuletele tale.
@Lillee- :))
Am niste filmulete la zgomote si sunete,pe care inca sunt in dubiu,daca sa le pun sau nu.Mi-e frica sa nu ramaneti fara monitor.
Sper ca nu sunt facute dupa un experiment esuat cu ...fasole :))
@Lillee- nu :))
ok, mi-ai spulberat sperantele :))
Trimiteți un comentariu