...

"-Ce cauti in padure,ma?
-M-a trimis mama sa culeg o poala de bureti, nene Oarta.
-Dar cu surcelele astea ce este?
-Sa facem foc, sa fierbem oala cu bureti.
-Pune buretii jos.Asa. Si surcelele…
-Dumnezeii mamei tale de hot. Na bureti! na surcele! Talharule!…
N-am avut cum sa fug. M-am intors pe seara acasa, clatinandu-ma ca un om beat…"
De la o vreme, parca as trai numai din povesti, povestiri sau alte nuvele. Nu a trecut mult, de cand m-am simtit ca  Darie al lui Zaharia Stancu si m-am gandit si la tataie si nea Ristea.
Tataie a luptat in razboi, intr-unul dintre ele, intr-al doilea, dar nu a fost ranit (ce de grozavii mi-a povestit, inchid ochii si-l vad). Cand a murit tataie avea o alice in picior. Si-o avea de zeci de ani, ca a fost intr-un oras mic de provincie, insotit de un prieten si n-au gasit ce au cautat si-au revenit acasa pe jos, prin padure, ca stiau de tineri ca mersul pe jos intretine muschiul sanatos si ajungeau si mai repede.
Si de la mersul asta pe jos i s-a tras lui tataie, ca s-au intalnit cu padurarul, care a tras din prima, fara avertisment, fara nimic.
As vrea sa... dar nu se poate.
Mi-e dor de... si nu imi trece.
Imi tin promisiunile facute ... dar mi-e lehamite de oamenii vii.