18

Sunt rare momentele, în care m-am simţit înainîntată în vârstă. Sincer, până acum, nu cred că au mai fost. Şi tot sincer, nici acum nu mă simt bătrână sufleteşte (un pic fizic da, dar altădată detaliem), dar de când am aflat motivul, pentru care Bibi îşi schimbă CI-ul, m-a  luat o stare de vai şi aoleu, uite ce aiurea gândea o amică. Nu s-a înţeles nimic, ştiu, tocmai d-aia vă spun că amica mea, CVC pe nume, la o cană de vorbă, ne spunea cănoi nu mai avem bătrâni. Şi când zic noi, mă refer la grupul de oamenii, care-mi e vecin.
A ajuns la concluzia asta, după ce am depănat amintiri şi am retrăit anumite întâmplări (întâmplări petrecute acum câteva secole, cum ar spune tot ea), în timp ce priveam nebuniile unei copile. Trec peste modul, în care am făcut-o să se trezească şi i-am zis că unii oameni din jur au vârsta, pe care o aveau bunicii noştrii, când ne-au părăsit şi ajung iar la faimosul CI.
Aşadar, de la un amărât de cartonel, am dedus eu, că am înaintat şi nu ştiu când, în vârstă.
Schimbară legea, a la 18 ani să îţi fai un nou identifiator, d-ăsta, şi uite ă a sosit ziua aia. Ziua în are am gândit "e Dumnezeu?! 18 ani?! când? ă, pară ieri, te adunam dintre melci, parcă ieri îţi ântam 10 negrii, pară ieri vă însoţeam la serbări, parcă ieri stăteai aşa de frumos la măsuţa din garaj (de fapt să ştii  mâine se făceau 11 ani) şi-mi spuneai peltic să fiu fericită.
Băi (ca să citez copiii din viaţa noastră) Bibi, LA Mulţi Ani! Să fii sănătoasă şi oriâte ţi-am făcut cândva, promite-mi ă niciodată n-ai să-mi zici ză. Ţi-aminteşti, eu m-am purtat frumos cu bătrânii, aşa că ar trebui să am o bătrâneţe frumoasă.
Şi încă o dată te întreb: voi când cresurăţi? ând au treut 18 ani, respectiv 17? Eu unde am fost?