N-am nicio scuza pentru ca nu raspund la comentarii la timp,desi le accept. Totusi poate am, dar sper ca de azi se va rezolva totul. Cel putin momentan vad, ca nu-s probleme. Am intrat, am citit ce ati scris cu totii, am aprobat comentariile imediat sau mai tarziu, dar cu greu am putut raspunde. Cauza sper sa se fi rezolvat.
Cauza lipsei celeilalte, a scrisului ?
Traiesc, supravietuiesc, ma lupt cu... Cu ce? Nici eu nu stiu. Caci nu ma lupt cu nimeni si nimic concret. E greu si ma gandesc la ce spunea Vlahuta "Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei/ Viforoasa mi-e viata, si desarta, si amara/ Ce trudit ma simt sub cruda suferintilor povoara!", desi el a folosit-o in alt context. Parafrazandu-l, nu de durerea unei fiinte pierdute ma cutremur, ci de durerea oamenilor, ce raman. Ma sfasie, ma termina, ma lupt cu mine. Zambesc, incerc sa-mbarbatezz pe altii, dar pe mine cine?
Iarna asta mi-a rapit prea multe. Iarna asta a fost ca altele, dar iarna ca asta n-am mai avut de mult.
"Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede"
Am invatat toate astea de mult si totusi ma doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu